1.te-am rătăcit
aveai privirea rătăcită
cît rătăcită poate rătăci privirea
și căutînd prin toată rătăcirea-ți
mi-am rătăcit și drumul
și găsirea
(imposibila întoarcere)
2. pe cerul gurii tale
se destrămau cristoși
era atîta umbră
atîta umbră albă
veneai de nicăierea
muream de nicăunde
mai înfloreau și păsări
mai se-ntorcea-n april
(ascunzătoarea)
3. chiar crezi că nu știu
unde te-am lăsat
e un drumeag
un pîntec de pădure
în care nu am fost
și nu ai dat de știre
(naștere)
4. cînd te iubeam
aveai un aer de fecioară
trecută și prin ciur
și prin dîrmon
(blasfeție)
5. mă mai întreb
cît ține noaptea
noaptea aceea-n care
mă iubești
(neașteptare)
6. îți spuneam că nu te iubesc
și „de ce”-ul tău
devenea răspuns
(întîmplare)
7. ea avea timp
eu nu aveam mărunt
ea se trezea
eu adunam nisip
ea doar trecea
eu încă mă prefac
(un timp în care nu)
8. cum sînii tăi
veioze albe
îmi așterneau pe buze
umbre de săruturi
cum umbra josului de pîntec
mă preschimba
în doar dorință
cum degetele tale triste
loveau în poarta care-mi sînt
cum ochii tăi mereu privind în urmă
mă scurmă
mă penumbră
(cum)
9. am avut grijă
să te ruinez
acum că nu mai ai nimic
poți mirosi toți
brazii neîmpodobiți
poți călca pe
începuturi de vise
dar vei dormi
(întîiul solilocviu)
10. nu ne mai spunem nimic
ai o sclipire aurie
de păcat
mîna ta caută depărtări
cum fluturele
se preschimbă
în zăpadă
(cît de departe e aproape)