Primul Război Mondial a fost conflictul care a modelat istoria contemporană, el fiind cauza declanşării celui de-al Doilea Război Mondial, următorul cel mai sângeros conflict din istoria lumii. Dar cum a început „Marele Război”?
Totul a început la Sarajevo (în prezent capitala Bosniei, pe atunci oraşul făcând parte din Imperiul Austro-Ungar) în ziua de 28 iunie 1914, cu vizita arhiducelui Franz-Ferdinand, moştenitor la tronul Austro-Ungar şi a soţiei sale Sofia, vizită care avea să le fie fatală, ambii fiind asasinaţi de Gavrilo Princip, un student sârb, membru al unei organizaţii teroriste bosniece. Acest eveniment avea să şocheze întreaga lume.
Franz-Ferdinand și soția sa la Sarajevo
Imediat după atentat, relaţiile austro-ungaro-sârbe se răcesc, iar la 23 iulie Austro-Ungaria trimite un ultimatum scandalos Serbiei, Germania dând garanţii Vienei că o va susţine în continuare. Deşi ultimatumul avea să fie acceptat de Belgrad (doar cu excepţia câtorva puncte) Austro-Ungaria declară război micului stat balcanic, chiar dacă acesta nu avea nicio legătură cu atentatul. Rusia avea să decreteze mobilizarea generală, şi, înciuda tuturor ultimatumurilor trimise de Berlin, ţarul Rusiei, Nicolae al II-lea ia decizia intrării Rusiei în război de partea surorii sale mai mici, Serbia, la 1 august. Germania, ştiind că mai devreme sau mai târziu va reîncepe războiul cu Franța (dormică să îşi recupereze Alsacia şi Lorena, regiunile pierdute în Războiul Franco-Prusac din 1870-1871) şi temându-se de războiul pe două fronturi, pune în aplicare planul Schlieffen, care prevedea invadarea Franţei prin Belgia (ţară neutră) şi cucerierea Parisului.
Punerea în aplicare a planului Schlieffen avea să fie fatală pentru Germania, deoarece, la 4 august, Marea Britanie declară război Germaniei, datorită încălcării neutralităţii Belgiei. Statul major german subestimează armata franceză care reuşeşte să îl învingă în Bătălia de pe Marna (6-13 septembrie) şi armata ţaristă ajunge în Prusia Orientală, mai repede decât se aşteptau germanii, fiind înfrântă la Tannenberg şi Lacurile Mazuriene.
Soldati francezi pe front
Lucrurile nu decurg mai bine nici pentru austro-ungari, armata sârbă, deşi mică şi prost echipată, învinge armata imperială, făcând-o să se retragă din Serbia. În România, Consiliul de Coroană, convocat la 3 august la Castelul Peleş de către Carol I, a decis neutralitatea ţării,deşi aceasta se angajase, printr-o înţelegere semnată cu Germania şi Austro-Ungaria, în 1883, să intre în război de partea acestora, în caz de conflict.
Opinia publică românească a vremii era scindată între cei care susţineau o intrare în război a României, de partea Antantei, „Antantofilii’’, implicit a Franţei, pentru care o bună parte a elitei româneşti avea afinităţi şi „Germanofilii’’, care susţineau intrarea în război a României de partea Puterilor Centrale, pentru cucerirea Basarabiei şi impotriva ameninţării Imperiului Rus.
Primul Război Mondial a fost evenimentul care a deschis secolul al XX-lea, acesta aducând odată cu el multe inovaţii în materie de armament: sunt folosite avione de luptă, apar tancurile, sunt utilizate gazele toxice şi artileriea grea. Războiul va modifica harta ‘„bătrânului continent’’. Din imperiul Austo-Ungar se vor despărţi mai multe ţări precum: Ungaria, Cehoslovacia, Croaţia etc. Polonia, de asemenea, îşi va câştiga independenţa, aceasta fiind împărţită până atunci între imperiile german, austro-ungar şi rus. Tratatul de la Versailles, semnat la 28 iunie 1919, între Germania învinsă şi aliaţi avea să restituie Franţei provinciile Alsacia şi Lorena. Cererile umilitoare ale acestui tratat (reducerea armatei germane la 100.000, pierderea regiunilor, plată de reparaţii de război ) vor duce Germania în haos, pregătind ascensiunea lui Adolf Hiler către putere.
România, deşi învinsă de către germani, avea să primească Bucovina şi Basarabia, la 1 decembrie 1918, având loc unirea României cu Transilvania. „România are prea mult noroc pentru a mai avea politicieni”, a afirmat Petru P Carp, politician şi fost prim-ministru al României, comentând „MareaUnire’’. Primul Razboi Mondial va cauza, printre altele, instaurarea unor regimuri totalitare în Europa: comunismul în Rusia, în 1917, instaurat printr-o revoltă a poporului, condusă de Lenin, fascismul în Italia, în octombrie 1922, liderul fasciştilor fiind Benito Mussolini şi a naţional-socialiştilor (naziştii) în Germania, în ianuarie 1933, conduşi de Adolf Hitler.
Conflictul din 1914-1918 va sta la baza începerii celui de-al Doilea Război Mondial, declanşat de Adolf Hiler cu scopul de a şterge umilinţele Tratatului de la Versailles, pentru Germania. Cu siguranţă, Primul Război Mondial a fost evenimentul declanşator al secolului al XX-lea, marea majoritate a evenimentelor petrecandu-se în umbra lui.
Andrei PETRESCU are 16 ani, e pasionat de istorie, a publicat și alte articole și dorește să urmeze, cum zice, o carieră în acest domeniu…