„Vorbiți între voi în Psalmi, în laude și în cântări duhovnicești, lăudând și cântând Domnului în inimile voastre. Mulțumind totdeauna pentru toate întru numele Domnului nostru lui Dumnezeu și Tatăl.” ( Pavel, Epistola către efeseni.Cap.5, 19-20) Ce frumos este să poți gândi în versete din Psalmi… Vezi începutul unei zile de vară sau înserarea și în gândul tău curg acordurile Psalmilor, cadențând recunoștința ta față de Creator. „Binecuvântează suflete al meu pe Domnul! Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte! Întru strălucire și mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca și cu o haină… Se suie munți și se coboară văi în locul în care le-ai întemeiat pe ele… Cel ce trimiți izvoare în văi, prin mijlocul munților vor trece ape… Cel ce răsari iarbă dobitoacelor și verdeață spre slujbă oamenilor… Făcut-ai luna spre vremi, soarele și-a cunoscut apusul său… Pus-ai întuneric și s-a făcut noapte, când vor ieși toate fiarele pădurii… Cât s-au mărit lucrurile tale doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!”
Nu poate mintea omului obișnuit să găsească cea mai potrivită exprimare a recunoștinței față de Creator și totuși, Mulțumim Ție, Dumnezeule, pentru toate binefacerile Tale cele arătate și cele ascunse, pentru că ne-ai chemat la viață, pentru frumusețea zidirii mâinilor Tale, pentru necontenita Ta grijă, pentru oamenii pe care pronia Ta ni i-a adus în cale, pentru dragostea copiilor noștri și dăruirea prietenilor, pentru fericirea de a Te simți și a viețui cu tine, pentru ceea ce ni s-a descoperit prin voia Ta, pentru ceea ce cu înțelepciune ne-ai ascuns!