Valul de contestare a actualei conduceri a Hong Kong-ului, de către liceenii şi studenţii care au invadat districtul financiar, a devenit tot mai puternic. De când a trecut sub administrarea chineză, în 1997, Hong Kong-ul este cadrul celor mai teribile revolte. Pentru a înţelege cauza care a detonat protestul, trebuie să ne întoarcem în anul 1984, când guvernul chinez a demarat discuţiile cu cel englez pentru retrocedarea oraşului. La vremea respectivă, Republica Populară Chineză a promis că va menţine sistemul economic şi legislative a ceea ce urma să devină „Regiunea administrativă specială”. Printre reformele cerute insistent de locuitorii Hong Kong-ului era şi cea a votului universal. Astfel, s-a ajuns la consensul de aplicare a unei politici ce va fi cunoscută sub denumirea de „ţara celor două sisteme”.
Ultimul guvernator englez a ceea ce mai era pe atunci, oficial, colonia britanică Hong Kong, Chris Patten (1992-1997), a accelerat implementarea reformelor democratice. Deşi îi promisese lui Patten că va respecta aplicarea reformelor, din momentul în care Hong Kong-ul a fost retrocedat Chinei, guvernul de la Pekin, actual denumire a oraşului fiind Biejing, s-a făcut că plouă, uitând de cele mai multe dintre promisiunile făcute. Imediat după retrocedarea Hong Kong-ului, China nu mai respect multe dintre promisiunile făcute lui Patten. Mai târziu, China respinge creşterea numărului de reprezentanţi în Consiliul Legislativ, echivalentul Parlamentului, aleşi prin vot universal. Astfel, China reuşeşte să menţină în Consiliul Legislativ o majoritate format din tycoon (magnaţi) şi din marile familii, descendente ale mandarinilor, aceste două clase sociale fiind foarte supuse conducerii comuniste din Beijing, în schimbul garantării de oportunităţi comerciale pe teritoriul Chinei continentale.
Spre deosebire de China continental, locuitorii din Hong Kong beneficiază de libertatea de exprimare, precum şi de libertarea presei, inclusive de cea a practicării oricărui cult religios. Calendarul reformelor, stabilit de comun accord cu Patten, prevedea alegerea şefului executivului prin vot democratic pentru anul 2012, dar China a reuşit să obţină amânarea alegerilor pentru anul 2017, cu sprijinul marilor familii senioriale şi a magnaţilor. Lovitura de graţie a fost dată de Beijing prin publicarea, în iunie, anul acesta, a Cărţii albe prin care se stabilea statutul Hong Kong-ului ce urmează să devină Regiune administrativă special. Prin Cartea albă, se preciza renunţarea la votul universal pentru desemnarea şefului executivului Consiliului Legislativ. În plus, se renunţa la desemnarea mai multor candidaţi pentru această funcţie. Când au realizat că Beijingul vrea să desemneze şeful executivului fără să mai aibă loc alegeri libere, 60% din locuitorii Hong Kong-ului au protestat. Interesant este faptul că protestele au fost continuate de elevi şi de studenţi care au ocupat şi blocat centru financiar al oraşului, aşezându-se pe carosabil, folosind ca unică armă de luptă, împotriva gazelor lacrimogene sau a jeturilor de apă, umbrele. Adevărul este că locuitorii din Hong Kong nu doresc un sistem politic şi administrative de tip communist, cum visează Beijingul să le bage pe gât, cu forţa. Rămâne de văzut dacă explozia orezului va fi mai de effect şi mai de durată, decât a mămăligii, pentru impunerea şi salvarea adevăratei democraţii.
Facebook
WhatsApp
TikTok
