Se pare că data alegerilor pentru Parlamentul României este 6 decembrie, așa cum au decis acum ceva vreme guvernanții actuali. Încercările opoziției de a muta alegerile în primăvara viitoare au eșuat, indiferent de motivele invocate de reprezentanții acesteia. Parcă în ciuda pandemiei, oamenii vor experimenta încă un rând de alegeri. Cu mască, dezinfectanți, păstrând distanța socială sigură și alte constrângeri pe care votanții le-au experimentat deja în septembrie.
Nivelul extrem de ridicat al tensiunilor politice din perioada ultimului an este produs de una din carențele firești ale democrației. O anumită orientare politică (partid sau coaliție) asigură guvernarea țării, altă orientare politică (un partid sau o alianță de partide) controlează puterea legislativă. De unde și tensiunile, conflictele, declarațiile de ostilitate ale actorilor politici și încordarea resimțită de ansamblul social în căutarea echilibrului psihologic al unei vieți normale. Dezavantajul politicii este evident: ca participant la viața socială nu te poți ține de o parte, trebuie să alegi una din direcțiile de evoluție pe care ți le propun discursurile partidelor. Sau poți rămâne indiferent la cântecele de sirenă ale acestora, nu te implici și pierzi mare parte din calitatea ta de membru al cetății. A fi indiferent față de direcția guvernării sau față de activitatea legislativă a Parlamentului nu este o stare recomandată nimănui căruia îi pasă de ceea ce se întâmplă. Se vorbește tot mai insistent în ultima vreme de introducerea obligativității participării la vot. Vocile care reclamă această soluție vizează masa din ce în ce mai largă a cetățenilor care se eschivează de participarea la alegeri. Poate că este o exagerare dar problema pe care o ridică această atitudine este foarte serioasă. Oamenii par că nu au înțeles sau că au uitat (dacă au știut vreodată) că organizarea socială democratică este bazată pe democrație participativă. Adică ansamblul social, țara, este condusă de către reprezentanți aleși. Iar procedura de desemnare a acestora se numește vot electoral liber exprimat. Cu cât sunt mai puțini participanți la alegeri, cu atât nivelul de responsabilitate al cetățenilor este mai scăzut. Ori, a guverna o țară printr-un proces redus de participare la vot pune în discuție, la modul cel mai serios, maturitatea și responsabilitatea alegătorilor. Dreptul de a vota este un drept câștigat cu greu in istoria României recente. Votul universal a fost introdus în România abia în 1918 (anul în care a fost legiferat), iar primele alegeri bazate pe această formulă (o diferență enormă față de sistemul de vot cenzitar, prezent până atunci) au avut loc în 1919. Adică atunci când se constituise România Mare, după încheierea Primului Război Mondial. Trecerea la sistemul de vot universal a fost o cerință expresă a puterilor învingătoare în Tratatul de Pace de la Paris. Adică o condiție de satisfăcut pentru a face parte din lumea civilizată.
Lumea a uitat că România a fost parte din lagărul țărilor supuse politicii Uniunii Sovietice iar alegerile s-au desfășurat, începând cu cele din 1946, falsificate masiv de către comuniști, sub controlul strict al autorităților de ocupație. Iar mai târziu, odată cu consolidarea puterii PCR, procesul democratic al alegerilor a fost confiscat ideologic prin promovarea intereselor diverselor formule ideologice (consolidarea socialismului în România și înaintarea acesteia spre comunism) și promovarea în diverse forme ale puterii în societate a reprezentanților structurilor statului comunist. Adică treburile și afacerile statului au încăput pe mâna reprezentanților intereselor promovate de Moscova și împărtășite de lideri ai național-socialismului român precum Nicolae Ceaușescu.
După 1990, odată cu dispariția formală a socialismului multilateral dezvoltat, democrația originală propusă românilor de politrucii lui Ion Iliescu, fost secretar CC al PCR, a promovat sistemul pluripartit pentru a face pe plac creditorilor potențiali din Occident. Toate partidele au fost infiltrate cu oameni de influență a structurilor controlate pe rând de FSN, PDSR, PSD, organisme politice aservite intereselor structurilor de putere construite de comuniști de-a lungul a peste cincizeci de ani. Manipularea alegătorilor a fost una uriașă începând cu 1990 și terminând cu pierderea puterii odată cu apariția Convenției Democratice în 1996. În anul 2000, după eșecul proiectelor societății civile utopice, urmașii comuniștilor recâștigă puterea mizând pe principiul alegerii răului mai mic și conducând la re-alegerea lui Ion Iliescu ca președinte, în dauna lui Corneliu Vadim Tudor, poet si politician extremist, legat organic de memoria lui Ceaușescu. Perioada 1996-2000 a fost primul hiatus în perioada de dominare a Parlamentului de către PDSR. În acel ciclu electoral s-a întâmplat ceea ce comuniștii nu au acceptat niciodată, renunțarea la suveranitatea național-comunistă. România a făcut eforturi diplomatice uriașe pentru a sensibiliza Occidentul și de a o primi ca membru cu drepturi depline în NATO. Nu s-a întâmplat în 1997 dar s-a oficializat în 2004. Ceea ce a netezit drumul și pentru aderarea Românei la Uniunea Europeană în 2007. Tot într-o guvernare non-comunistă, sub președinția lui Traian Băsescu.
Nu este doar o chestiune de nuanțe. Mai curând una de real-politik, o strategie de adaptare la identitatea politică, economică și ideologică a Vestului, concomitent cu o distanțare față de valorile și politicile spațiului sovietic. Admiterea cu drepturi depline în Uniunea Europeană a fost o bună școală pentru mulți dintre românii care și-au asumat tranziția către o altă cultură politică, economică și socială, nu ca o oportunitate ci ca o manifestare a libertății câștigate cu multe sacrificii de generațiile anterioare. Libertatea de a munci, de a studia sau de a călători de care s-au bucurat în ultimii douăzeci de ani românii este răspunsul acestora la încăpățânarea cu care urmașii comunismului lui Ceaușescu au înțeles să-și adjudece puterea câștigată prin alegeri libere și să mențină îngrădirea intenționată într-o sărăcie asupra căreia și-au putut exercita nestingherit controlul.
Starea de azi a României, înapoierea ei structurală față de multe standarde de performanță a națiunilor dezvoltate, se datorează în cea mai mare măsură guvernării retrograde a socialiștilor: promovarea unor false valori prin manipularea de masă, facilitarea ascensiunii unor personaje lipsite de orice competență în funcții de mare responsabilitate, alterarea la bază a unor instituții și instanțe democratice fundamentale ale democrației cum ar fi Justiția, pervertirea spre principiile unui naționalism primitiv a conștiințelor publice și culturii organizaționale. Modelul culturii politice promovat de către PSD și aliații săi circumstanțiali a produs consecințe multiple asupra sănătății morale a poporului român. Acesta a știut însă, cu toate privațiunile asumate, să riposteze, administrând lecții usturătoare clasei politice conservatoare a național-socialismului. Înfrângerea în alegerile prezidențiale a lui Victor Ponta și Vasilicăi Dăncilă reprezintă două semnale pe care alegătorii români le-au administrat guvernanților care se cred peren înfipți în solul acestei țări. De asemenea, alegerile pentru Parlamentul European le-au demonstrat încă o dată că populația s-a trezit. Dacă la alegerile din 2016 scorul a fost atât de mare în favoarea PSD asta se datorează în principal faptului că după un an de guvernare tehnocrată (Guvernul Cioloș) lucrurile începuseră să meargă într-o direcție bună. Lumea a crezut că socialiștii și-au învățat lecția si că se vor centra pe obiectivele imaginate și dorite de populație.
Programul sforăitor de guvernare a fost o mare capcană in care electoratul român a căzut cu grație. Și slaba participare la vot a ajutat acest fenomen. Ce a urmat se știe pentru că e istorie recentă. Dragnea și bandiții lui au arestat țara, resursele acesteia, au început să modifice fundamentele moderne ale justiției și să dezincrimineze faptele penale în care se specializaseră prin exercițiul îndelungii guvernări, să defăimeze instituțiile și valorile europene, să promoveze nulități în funcții de mare răspundere socială. Amintiți-vă doar că a fost nevoie de o moțiune de cenzură a PSD pentru a-l demite pe prim-ministrul desemnat tot de către aceștia (eternul Grindeanu, prezent și acum în panteonul post-comunist). Mai răscoliți puțin prin memorie și veți găsi șirul aproape neîntrerupt de manifestații antiguvernamentale desfășurate în Piața Victoriei. Începutul acestora: celebra Ordonanță 13, dată și publicată “noaptea, ca hoții”, care a marcat începutul șirului de fărădelegi numite de Iordache, Șerban Nicolae sau Nicolicea ”reformă în Justiție”. Amintiți-vă și de repetatele avertismente transmise de UE și aliații militari prin care se atrăgea atenția că România se îndrepta pe o cale greșită. Așa s-a născut curentul de opinie numit ”Rezist” ce semnifică pregnanța opoziției unei anumite categorii a masei votanților, profesioniști tineri , față de ideologia comunistoidă a guvernării PSD. Alegerile locale din luna septembrie a acestui an sunt continuarea începutului schimbării de putere. Liberalii au devenit partidul dominant în structura votului politic al populației, USR-PLUS se apropie semnificativ de aria sferei dominate de PSD în marile orașe ale României. PSD începe să predea puterea dar nu fără circ ori ridicol. Gabriela Firea a pierdut categoric în București dar și-a deschis un birou senatorial la București, în virtutea funcției care i-a fost promisă de conducerea PSD, locul 1 pe lista de la Senat în alegerile din decembrie dar pe care încă electoratul nu i-a validat-o prin vot.
Acum, la debutul oficial al campaniei pentru alegerile parlamentare, PSD promite din nou marea cu sarea, bunăstare și belșug tuturor celor dispuși să-i mai creadă încă o dată. Dispariția lui Dragnea nu a garantat cu nimic schimbarea la față a acestui partid pretins socialist, repudiat chiar de majoritatea partidelor cu aceeași orientare din Europa. Marcel Ciolacu nu este un șef de oști așa cum se crede, iar armata de funcționari de partid și de stat, nevolnici și corupți, recurge în toată țara la mijloace disperate de a-și mai trage niscai venituri în perioada predării puterii către noii aleși.
Alianța USR-PLUS este convinsă că majoritatea populației cu drept la vot a realizat pe parcursul ultimilor ani că PSD nu poate fi călăuza românilor către un viitor mai bun. Nici celelalte formule politice filo-socialiste, deghizate sub nume precum PUNR, ALDE, PPUSL (Dan Voiculescu), Pro România, Partidul Ecologist nu pot fi asociate unei idei de dezvoltare benefică pentru poporul român. Toate aceste partide s-au opus alegerilor locale în două tururi de scrutin, referendumurilor ”Fără penali în funcții publice” și ”Parlament cu 300 de membri”, reprezentării mai consistente a românilor din diaspora, generalizării votului electronic și celui prin corespondență, etc. S-au opus, din principiu, oricărei idei care putea amenința puterea și controlul asupra țării sau modernizării și dezvoltării acesteia în interesul oamenilor si a generației tinere.
Mai doriți să-i mai vedeți la putere, mințindu-vă în continuare si promițându-vă covrigii din cozile câinilor, creșteri de pensii și salarii fără o bază reală financiară, o lume mai cinstită și mai sigură, apărată de paznici și gardieni corupți? Votați în continuare PSD, ALDE, PUNR, PPUSL, ProRomânia, Partidul Ecologist. Dacă sunteți mulțumiți de perspectiva pe care v-o poate creiona PSD Ciolacu asupra unei bune guvernări, jucați pe mâna lor! Continuați să vă uitați la orele de învățământ politic de la Antena 3 ori RTV dacă nu v-ați săturat de Victor Ciutacu ori răspopitul Gâdea. Veți găsi, cu siguranță, răspunsuri la toate întrebările care vă frământă. În toate și-n toți va fi doar PSD, campioana Magna cum laudae a bunei și cinstitei guvernări.
Dacă doriți să încercați și o altă perspectivă a votului analizați și oferta pe care a făcut-o recent Alianța USR-PLUS prin programul său de guvernare. Punem la dispoziție țării o mulțime de tineri experți școliți și profesionalizați în străinătate, oameni serioși, incoruptibili și competenți care s-au disciplinat eficient în Parlamentul ultimilor 4 ani, jucând și nu mimând rolul opoziției anti-PSD. Transparența, onestitatea, integritatea și altruismul în favoarea colectivității sunt calitățile generale care ne recomandă candidații de pe listele USR-PLUS. Adică oameni noi pentru zile noi!
Daniel Blaga, candidat USR PLUS Dâmbovița pentru Camera Deputaților
Facebook
WhatsApp
TikTok
