Viezure? Știm. Mânz? Cunoaștem. Dor? Intraductibil. Litost ? Cuvânt ceh intraductibil. Pentru Milan Kundera ( Cartea râsului și a uitării ) litost e „o stare chinuitoare născută din spectacolul propriei noastre mizerii descoperite pe neașteptate”. Personajul principal al povestirii lui Kundera- studentul- este invitat la clubul oamenilor de litere unde avea să îi întâlnească pe cei mai de frunte poeți ai țării. Bucuria lui era imensă pentru că pentru prima dată avea ocazia să stea față în față cu cei pe care aproape îi idolatriza.
Ei bine, în locul unei atmosfere degajate, cum se aștepta să fie, discuția dintre poeți devine banală, apoi vulgară și chiar violentă. Studentul a fost de față. În mod sigur nu a prins toate animozitățile ce se defulau sub forma unor replici tăioase și deloc academice, total improprii marilor poeți , dar cu certitudine a prins ceva din atmosferă.
Și literatura? Care literatură? A noastră….
Litost ….
Facebook
WhatsApp
TikTok
Dorul seamănă bine cu un gând, dar nu orice gând, ci unul cu țipăt rănit.
Litost…Doamne, sunt recunoscătoare ! Nu am cunoscut acest sentiment.