Conform art. 13 din Constituție, „În România, limba oficială este româna”. Simplu? Nu însă și pentru cei care au hotărât conținutul controversatului de atunci (1991) articol. Argumentele au fost ca de obicei variate. Mai ales ale unora. Mihai Iordache (FSN): „Vreau să spun că, din nefericire pentru mine, nu cunosc nicio limbă străină.” Apoi domnul deputat ne explică cum a reușit să se înțeleagă cu niște străini, francezi, englezi și italieni dar, continuă deputatul nostru de atunci, „din cele 13 minorități oficiale care există în țara noastră nu știu niciun cuvânt dacă exclud de exemplu sictir, scâz, cârmâz, din limba turcă, pe care le cunosc”…
Cum ar zice venerabilul neica Zaharia, „n-am umblat în viața mea cu diplomație, dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Metternich, apoi să-i dau eu, neică”. Și se pune domnul parlamentar Nicolae Negoescu pe dat: „… să vorbim în România românește, adică limba Frontului Salvării Naționale!”. Să înțelegem de aici că celelalte formațiuni politice vorbeau altă limbă?
Cert este că până la urmă Constituția s-a votat.
GABRIEL ENACHE este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea București, are un master în antropologie, e jurnalist cultural, poet, prozator și eseist…