CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN; Simplitatea privirii versus paranoia intelectuală…

Reluând lectura unor cărţi citite în copilărie, în adolescență am descoperit că privirea, nu numai literară, ţi se schimbă sau mai degrabă că este o artă în a privi, orice, o carte, un oraş, un om, o floare. Până la urmă avem nevoie de acea simplitate a privirii.

Reluând lectura cărţii „O mie şi una de nopţi” m-am amuzat descoperind că și comportamentele şi atitudinile personajelor şi chiar ale naratorului se pot clasifica astăzi ca rasiste, misogine, sexiste. Am crezut totuşi că de la atâta sociologie modernă şi vădit feminist studiată, nu mai pot să gândesc clar şi simplu. Am căutat evident pe net şi am văzut că nu sunt singurul. Titluri de studii, articole şi eseuri privind misoginismul şi rasismul faţă de africani şi arabi în „O mie şi una de nopţi”, iar africanii având exclusiv roluri de sclavi şi infractori… Desigur, am ştiut că înainte dar chiar şi după islamizarea Persiei, persanii îi priveau pe arabi că fiind inferiori, dar nu m-am gândit niciodată înainte, atunci când am citit „O mie şi una de nopţi” la aceste aspecte. Acum evident mi-e imposibil să citesc cartea cu aceeaşi inocenţă cu care o citeam în urmă cu 15-20 de ani.

Am pierdut acea simplitate a privirii. Iar faptul că nu sunt singurul este şi mai teribil. Privirea analitică și critică s-a transformat într-o paranoia pseudo-scientistă. Se pot găsi pe internet, de la observaţii ale blogerilor, la eseuri, articole serioase sociologice şi psihologice asupra rasismului, misoginismului, violenţei, vulgarităţii, desensibilizării din desenele animate. Trebuie să menţionez că astfel de articole se scriu îndeosebi în Statele Unite şi, în general, în „evoluatul” Vest. Am fost şocat să văd că desene ca „Tom şi Jerry” aveau anumite episoade catalogate rasiste, care încurajau stereotipuri sau desenele mai noi și mai abstracte  cu elefantul Dumbo (http://en.wikipedia.org/wiki/Dumbo#Allegations_of_racial_stereotyping) învinovăţite pentru portretizare stereotipică şi negativă a afro-americanilor. Lista este lungă. Recunosc că atunci când am văzut respectivele desene nu le-am privit în niciun alt fel, decât cum le priveşte un copil, cu bucurie, cu simplitate. Dar în perioada de astăzi, când se fac experimente sociale, când un baiețel este încurajat să se joace cu păpuşi, să imbrace rochiţe sau este pedepsit pentru hărţuire sexuală la 6 ani, pentru că a sărutat mâna unei fetițe (caz real într-o şcoală din Colorado http://edition.cnn.com/2013/12/11/living/6-year-old-suspended-kissing-girl/) relativismul moral tronează, nimic nu e stabil, rolurile se pot inversa şi totul e supus criticii. Dacă nu aş şti, aş spune că e vorba de o paranoia globală, însă sunt sigur că toate acestea servesc anumitor interese. Nimic nu mai are valoare, nici măcar viata, iar valorile creştine au fost sau sunt pe cale de a fi abolite. Aşadar totul e permis, codurile morale nu mai există, ai dreptul de a lua o viaţă sub pretextul alegerii, indecenţa este acceptată social, iar devianţa sexuala e o parte din drepturile omului. Aşadar, domnilor, doamnelor sau doamnelor şi domnilor,  ca să îl parafrazăm pe Dosto’: „Totul e permis”.

Vă propun un exerciţiu interesant, dragi cititori. Citiţi cărţile care v-au plăcut cel mai mult în copilărie, în adolescență. Vedeţi dacă va mai plac acum la fel de mult şi dacă le priviţi la fel. Poate aţi avut norocul să nu vă autointoxicaţi cu prea multă literatură psihologică şi sociologică. Chiar dacă aţi citit măcar un Freud, e deajuns să vă „cauzeze” o conjunctivită intelectuală.  Dacă priviţi acum, la fel ca atunci, cărţile şi personajele îndrăgite, felicitări, aveţi o vedere bună, o privire inocentă, clară! Dacă nu, dacă aveţi aceeaşi privire critică şi paranoidă ca mine şi ca mulţi alţii, dacă aţi fost infectat de virusul intelectualităţii post-moderne, atunci căutaţi degrabă un oftalmolog bun în bibliotecă. Eu vi l-aş recomanda pe Eminescu… Sau pe bunul lui prieten de pahar, Ion Creangă… Citiţi şi recitiţi scriitori români, ei au ceva ce Vestul nu cunoaşte: simplitatea privirii!

 

TEODOR  CONSTANTIN  BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…