În drumul său adesea agitat și preocupat de lucruri mai mult sau mai puțin importante, omul uită cea mai mare certitudine a vieții: că aceasta se sfârșește la un moment dat.
Din păcate înțelepciunea vine către sfârșitul vieții, abia atunci ne dăm seama că fericirea după care am alergat ani de-a rândul sa află în lucrurile mărunte și la îndemâna noastră: în flori, în zâmbete, îniubire și prietenie, în familie și în grija față de cei dragi, în încredere, în muzică…Practic, ceea ce ne aduce căldură în suflete este absolut gratis.
Abia au trecut Sărbătorile Pascale, perioadă care poate fi considerată un timp al rememorării, un răgaz care ne permite să readucem în existența noastră aspectele fundamentale ale vieții. Ne putem aminti, acum mai mult decât în altă perioadă a anului, firea pe care o avem și materialul din care suntem plămădiți, esența noastră arhaică, miturile din care ne tragem seva.
Trebuie să ne oferim posibilitatea de-a ne opri din vâltoarea vieții cotidiene și să ne amintim că lucrurile care ni se par firești își pot face simțită prezența, uneori, într-un mod mult mai puternic sau mai violent decât am crede. Trăim cu falsa impresie că răul nu ni se poate întâmpla nouă, că suntem invincibili sau nemuritori și ne continuăm lupta pentru obținerea unor „valori” fără importanță.
Prețuim oameni și clipe doar când se pierd și ajungem să ne dorim să fi respectat viața și moartea mai mult, pentru ca ele să fi fost mai îngăduitoare cu noi…
Memento mori, Omule !
Erica OPREA este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…
Facebook
WhatsApp
TikTok
