„ Bucuria prin artă mă duce cu gândul la copilărie, poate pentru că totul este ca o joacă” -Silent Strike
De cele mai multe ori viața, împreună cu nevoile și responsabilitățile ei ne „taie” curajul de a face ceea ce ne place, de a călători, de a ne îmbrăca sau de a ne alege meseria care ne reprezintă. Astfel, cei mai mulți oameni renunță la pasiunile lor și odată cu aceasta, la mari bucurii. Alegerea unui drum care ne –ar aduce împliniri sufletești nu ne scutește de întrebări comune tuturor: oare este bine, oare este corect? Dimpotrivă, uneori drumul acesta este mult mai greu, iar avantajele materiale se pot vedea mult mai târziu…
Deseori arta este privită cu suspiciune sau cu zâmbete ironice în colțul gurii. Însa și cel mai sceptic om poate fi străfulgerat de o anumită emoție…iar bucuria celui care creează poate deveni molipsitoare prin rezultatul strădaniei sale: un cântec, un tablou sau o piatră șlefuită poate aduce licăriri in privirea celui indiferent. Atunci se șterge orice urmă de îndoială din sufletul și mintea artistului, căci bucuria nu este doar o stare trecătoare sau un concept către care tânjim cu toții, ci este un sentiment viu care se perpetuează de-a lungul timpului și pe care îl străpunge prin nemurirea artei… „Fără inimă cu există artă! Să fie bucuria ta mai întâi, iar prin bucuria ta oferi bucurie și celorlalți.” ( Constantin Brâncuși )
ERICA OPREA a învățat la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, e proaspătă studentă la UNAP – București și are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…
Well said ……..