De-a lungul timpului încercăm să facem diferența între ce pare a fi și ce este de fapt…de cele mai multe ori iubind aparențele și ignorând esența. Aparența lucrurilor sau a ființelor ține foarte mult de conceptele asociate acestora, acestea fiind, până la urmă, un compromis cu adevărul.
Tendința generală a lumii este de a judeca totul prin prisma acestor aparențe, fiind o adevărată modă în a trage concluzii grăbite asupra unor situații, stări, personaje cunoscute puțin sau deloc. Păcat că nu dăm șansa unor oameni de-ai descoperi la adevărata valoare sau, dimpotrivă, acordăm credit unora care au certitudinea că „haina face pe om”.
Oamenii nu au răbdarea să afle esența lucrurilor, preferând să se încurce în imagini, vorbe, fapte și nu-și acordă răgazul să caute și să vadă ce se află dincolo de ele, să afle cauzele pentru care se întâmplă anumite lucruri.
Viața însăși este o cărare sinuoasă și cu răbdarea necesară acordată timpului ce trece, am putea desluși un alt om chiar în persoana noastră, noi cei care judecăm sau punem etichete… Deschiderea minții în fața unor oameni care nu sunt aidoma nouă ne poate aduce, uneori, și surprize plăcute, pentru că orice este ciudat este diferit și de multe ori orice este diferit este mai bun, deoarece diferența implică comparația, comparația determină autocunoașterea, iar autocunoașterea aduce dezvoltare…
Din păcate, prin acțiunile lor oamenii se trădează singuri, știut fiind faptul ca esența este alcătuită din nenumăratele straturi ale aparenței…
ERICA OPREA a fost (deja) elevă în clasa a XII-a C, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…