Este din ce în ce mai evident faptul că omul contemporan și umanitatea ca întreg se confruntă cu o pregnantă criză morală, socială și, în final, identitară.
O parte însemnată a numeroaselor aspecte pe care le înglobează această criză se articulează, la nivel fundamental, în jurul alterității. Nu reușim, sau poate nu știm, să ne raportăm într-un mod echilibrat la ceilalți, fie că îi privim ca pe oameni generici sau individualități, ajungând în cele din urmă, să nu ne putem raporta la sine, ratând astfel, o cunoaștere lăuntrică mai profundă.
Privită dintr-un anumit unghi, problema alterității se poate reduce, în datele ei inițiale, la cea a fricii de necunoscut, ce pare să nu-l fi părăsit pe om în nicio epocă. Asociindu-le celor din jur ideea de necunoscut, apare în mod automat și sentimentul de teamă, care activează anumite mecanisme ce ne împiedică să relaționăm într-un mod benefic pentru ambele părți, ducând, totodată, la o ruptură la nivelul interiorității. Neștiind ce să credem despre ceilalți, neacceptând un reper cu care să ne comparăm, nu știm cine suntem și în ce direcție dorim să ne îndreptăm.
Emil Cioran scria că: „Diferența între oameni se măsoară după rezonanța afectivă a cuvintelor. Unii se îmbolnăvesc de o sfârșeală extatică ascultând o expresie banală, alții rămân reci la o probă de zădărnicie”. E ceea ce am dorit să vă spun prin desenul de azi…
Erica OPREA este elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…
>
<� lh � �� rmal>
Facebook
WhatsApp
TikTok
