George Geacăr este un scriitor prețios, un scriitor care își arată în permanență și cu intensitate maximă aplecarea spre, către cuvintele bine puse în lumină așa cum sunt gesturile vizibile și lucrate ale lumii aristocratice. Victimă (in)vizibilă a propriei imaginații, George Geacăr se vrea a fi stăpânul autoritar al literaturii pe care o scrie, al imaginilor pe care le propune cu ajutorul cuvintelor, al metaforelor, etc. Această însușire a scrierii lui George Geacăr nu este o înfățișare cu origini extraumane, de dominare ci ea propune o, pur și simplu, îmbrățișare a stării poetice, a imaginilor inspiratoare, deci un fel de pierdere, de renunțare, de aducere a ceea ce este scris și a celui ce citește, într-o stare comună, stare ce garantează comuniunea autentică, căderea, alunecarea spre esența stării poetice.
George Geacăr are… precizie, o precizie de care dispune poezia scrisă de el, arătând (lăsând să se vadă) clar imaginile, temele folosite și particularizându-le, aducând cititorul în starea de a pipăi cuvântul, fraza, versul. ,,Ce se vede” la George Geacăr este profund și durabil în același timp, poetul și poezia lui rămânând în permanență împreună și alături unul de altul.
Poezia lui George Geacăr are însușirea mirifică de a… fixa lucruri, imagini, de a nu lăsa pradă textul inexprimabilului, inefabilului, vagului. George Geacăr focusează ca un fotograf care folosește un performant obiectiv ,,ochi de pește” producând un halou ce arată (scrie) și izolează o stare, pătrunzându-i esența și producând starea (stările) de spirit corespunzătoare.
George Geacă se contopește cu poezia sa prin potențialul său uriaș intuitiv, simpatetic. Poezia lui George Geacăr are multe afinități cu universul magic al imaginii, al imaginii puțin mișcată și foarte bine pusă în ramă, arătând cu claritate calitățile desăvârșite sau nu ale subiectului surprins și surprinzător. Poezia lui George Geacăr are particularitatea de a interioriza văzutul, exteriorul așa zis vizibil, transformându-l într-o imagine vizibilă și totuși ascunsă. George Geacăr reușește să admire și să înțeleagă, decantând cu minuție dură și chiar tăioasă, fiecare așezare a cuvântului în (sub) text. George Geacăr stabilește, de asemenea, cu ușurință contactul cu inteligența, cu ironia, cu raționalul, desprinzându-le din sensul obiectiv al cuvintelor și transmițându-le cu doza de subiectivism necesar cititorului.
George Geacăr atras de puritate? De lumină? Desigur! Se vede, se simte în poezia lui George Geacăr (pe)trecerea acestora, se simte ordinea, plăcerea impuse de ele. Sunt poeme liniștite, cu tonuri clare și modulate armonios ce nu sunt deloc trecute sub tăcere de poet sau evitate. Și cu toate acestea, poezia lui George Geacăr rămâne ,,clocotitoare” în esență, născută vie și având în permanență o creștere lentă și viguroasă. George Geacăr scrie o poezie fără afinități, fără mari posibilități de a o pune repede în relație cu altă poezie, poezia lui George Geacăr fiind o poezie a ieșirii din lume, a ascunderii, încredințându-se permanent și (i)rațional revelației probabile sau improbabile, făcând vizibilă și accesibilă ,,calea de acces” spre posibilitatea unei ,,salvări” imediate sau spre ceva mai mult.
Poezia lui George Geacăr este și una a fericirii, a fericirii infime, refugiată, indirectă și lăturalnică. Aici stă probabil și secretul ,,obscurității” lui George Geacăr. Modul „nețipător” în care se manifestă poetul și poezia lui dându-i acel aer de inabordabil, de poet refugiat în cetatea lui de unde aruncă din când în când priviri și poeme spre lume. George Geacăr este un scriitor unitar care a mers de mână, paralel sau împreună cu ceea ce a simțit, a trăit și a scris. George Geacăr este un scriitor care a renunțat să îl aștepte cuminte pe Godot și a plecat în căutarea intermitentă și salvatoare a lui… Dum!
George Geacăr a fost, este și va rămâne un scriitor prețios!
Facebook
WhatsApp
TikTok
