Trăim cu teamă. Oricât am evita subiectul, oricât am nega există, ascunsă mai mult sau mai puţin adânc, o temere, la fiecare pas pe care-l facem.
Teama că nu vom face faţă.
Teama de ridicol.
Teama de greu.
Teama de un nou început.
Teama de a nu fi învinşi.
Teama de boli, de pierderea slujbei, de eşec în căsnicie, de a nu ne fi educat corect copiii.
Teama de a nu ne împlini visele.
Teama de a nu pierde ceva sau pe cineva drag.
Teama de trecut, teama de viitor.
Teama de a nu îmbătrâni prea devreme sau doar teama de a nu îmbătrâni…
Teama de a nu părea infantili.
Teama de a nu râde prea mult sau prea tare.
Teama de a nu plânge prea mult sau prea tare.
Teama de a nu ne plânge prea mult sau prea tare.
Teama de a nu ne considera mai deştepţi decât suntem.
Teama de a nu părea mai puţin interesanţi decât suntem.
Teama de singurătate.
Ca pe o diagramă a activităţii cerebrale sau cardiace, în vieţile noastre avem vârfuri pe care toate aceste temeri le ating la un moment dat. Nu ştiu nimic despre minime, nici dacă trec vreodată, în josul imaginarei linii de mijloc…
Abili magicieni reuşim, uneori mai bine decât altădată sau decât alţii, alteori mai nepricepuţi ca altădată sau ca alţii, să ne strecurăm , spre… mai departe, deşi ni se spune adesea, de către „specialişti”, că cel mai bine este să ni le înfruntăm.
Câţi dintre noi o facem însă?
Facebook
WhatsApp
TikTok
