Ştiu că poate părea ipocrizie şi falsă trăire, dar cum ştim bine, am ajuns să trăim într-o continuă competiţie cu noi înşine, cu ceilalţi, cu timpul, cu viaţa însăşi. Poate părea ipocrizie spuneam, să vorbesc mai mult azi(sau doar azi) într-un an, despre sentimentul pe care l-am avut într-un scurt răgaz din agitaţia dată de… evaluarea naţională la matematică, programarea copilului la medic, recuperarea pachetului achiziţionat, de la firma de curierat, răspunsul urgent la cererile de grupă, o lumânare aprinsă, tot pe fugă, pentru bunicul meu….
Atunci s-a produs declicul. M-am aşezat şi mi-am făcut timp pentru un proces de conştiinţă ce a avut ca temă trecerea în plan secund, dacă nu chiar uitarea cu desăvârşire, a acelor acte de vitejie, a dăruirii de sine pentru binele patriei, de care au fost capabili atâţia înaintaşi ai noştri. E atât de dureros de nedreapt ca noi, azi, să nu mai ştim când au fost, câţi au fost, unde-a fost jertfa lor. Au umplut câmpuri de bătălie, oameni ca noi, de la simpli soldaţi, la comandanţi atât de bine pregătiţi, lăsând la casele de departe, plini de speranţă şi de multe ori trişti şi disperaţi, părinţi ca noi, copii ca noi, nepoţi ca noi….
De mult n-am mai plâns soldaţii noştri morţi pentru ţara lor. De la Oituz, anul trecut. Pentru că de fiecare dată când se-ntâmplă să-mi opresc gândul la ei, mă ruşinez pentru fiecare cuvânt acid la adresa acestui popor. Ştiţi voi! Cum se întâmplă când, luat de val şi cuprins de neputinţa luptei cu un sistem haotic, în multe cazuri, dai de pământ cu ţara sau poporul.
Şi EI sunt poporul român, ba chiar unii dintre reprezentanţii care ne fac cinste, căci datorită lor, noi, azi, suntem…..
MARIANA OPREA STATE este absolventă de istorie și filosofie, consilier la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale și vecină cu serele de flori ale Târgoviștei…
Facebook
WhatsApp
TikTok
