AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU; Ignoranța ca principiu european…

Pe data de 18 august 1936 , un poet spaniol în vârstă de 38 de ani, pe nume Federico García Lorca a fost luat dintr-o celulă de închisoare în orașul Granada, escortat  într-o curte pe dealurile din afara orașului și executat, împreună cu un profesor și doi toreadori anarhiști care au luptat pentru apărarea orașului împotriva rebeliunii conduse de viitorul dictator Francisco Franco. Ucigașii lui Lorca erau milițieni fasciști care știau despre simpatiile politice ale lui Lorca, pentru că acesta afirmase în gura mare: „Voi fi mereu de partea celor care nu au nimic și cărora nici măcar nu li se permite să se bucure de nimicul pe care îl au în pace”.

Dar ucigașii lui (milițieni!), se pare că au crezut că el a fost ucis pur și simplu pentru că era homosexual și unul dintre ei, mai târziu, s-a lăudat într-o piață în public că a tras două gloanțe în capul poetului „pentru că Lorca era un poponar”.

Ucigașii nu și-au ascuns identitatea. Nimeni nu i-a deranjat cu nimic.

Acum să uităm de 1936 și să venim în secolul de azi. Optzeci de ani mai târziu, un avocat spaniol căruia nu-i mai place trecutul, pentru că odată a avut datorii, dă în judecată un motor de căutare pe internet care face trecutul vizibil prietenilor, concetățenilor, într-un cuvânt, tuturor printr-un clic de ordinator.

Spania este o țară relativ mică. Ca un fel de Târgoviște. Toată lumea știe cine ce a făcut. Toată lumea știe pe toată lumea, și mai ales din ce familie vii. La fel despre datorii. Faliment. Divorțuri.  Sau copii din afara căsătoriei.

Deci, când cineva vrea să ascundă ceva, întrebarea este de necrezut. pentru că nu este nimic de ascuns. Totusi, hai să folosim ipoteze ca să înțelegem ce se întâmplă acum la nivel judecătoresc în Europa Unită. Imaginați-vă că ați plecat din Spania de copil. Acum sunteți un imigrant sau doar în deplasare pentru câtva timp într-o altă țară  și într-o zi, plictisit și fără nimic de-a face, vă spuneți: Hai să mă „googlesc”…  Ca să continuăm ipoteza,  scrie un nume spaniol… Motorul de căutare Google interpretează dorința de a cunoaște prin aducerea de rezulate legate de numele de familie scris. Apoi, imaginați-vă fata dumneavoastră  citind că numele este unul împărtășit cu un membru al Coloanei a Cincea a lui Franco ( hai să zicem, KGB-ul lui Franco ). Nu numai asta, dar aproape toate persoanele pe care le știați din copilărie au nume de familie la fel de contaminate, prin legătura lor cu această Coloană a Cincea. Din întâmplare zona unde ați trăit era de partea Generalului…

Deci, acum într-adevăr nu vă puteți uita trecutul familiei, chiar dacă Spania are un „pact al tăcerii” bine respectat de ambele tabere, și de simpatizanții lui Franco și de Republicani. Desigur, există oameni care, la fel ca judecătorul uimitor de curajos Baltasar Garzon, cred în puterea dialogului ca instrument de clarificare a istoriei. Dar ei sunt aberații…

Întorcându-ne la realitate, descoperim că, astăzi, judecătorii de apel de la Uniunea Europeană au votat pentru tăcere generalizată. Uniunea Europeană, așa cum se vede în decizia sa despre dreptul de a uita, Google Spania v. AEPD (cauza C 131/12),  a aderat la „pactul de tăcere ” spaniol, și ne încurajează pe noi toți să facem la fel, deșși Uniunea știe că uitarea nu e posibilă, după cum nu e posibil să ascunzi ceea ce faci, pentru că totul se știe deja.

Ca un iubitor de text și istorie și autenticitate, eu nu pot decât să tremur la implicațiile acestei decizii fvorizând minciuna și ignoranța, ca principiu European. Nimic nu se va uita. Doar cei care vor striga în gura mare ceea ce toți știu pe acute vor deveni însă aberații.

Păcat.

 

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…