Târgovişteanul Liviu Staicu îi învaţă pe străini să fie eficienţi în afaceri

Interviu cu autorul unui nou concept în materie de dezvoltare şi eficienţă

Spre sfârşitul lui 2013, vi-l prezentam pe târgovişteanul Liviu Staicu (citeşte aici articolul), un autodidact în ale economiei, pentru studiul căreia şi-a sacrificat ani din viaţă. Cu tenacitate, el a găsit formula eficienţei în afaceri şi în prezent este solicitat să ofere consultanţă în domeniu, pentru firme din Europa.

Ce înseamnă eficienţa?

Conceptul de eficienţă este unul mult discutat, asupra căruia s-au emis multe păreri pro şi contra. Dacă reuşeşti să intensifici acţiunea cu resurse puţine şi cu efecte benefice mari, atunci spui că ai eficientizat. Dacă priveşti la acţiune şi reacţiunea o ascunzi sau nu o iei în calcul pentru că nu te afectează direct, spui că ai eficientizat. Nici unul din cazuri nu este total adevărat. Unii spun că eficienţã înseamnă ca profitul să fie mult mai mare decât totalul resurselor folosite, iar în sensul lui Pareto, «eficienţa este atinsă când nu mai este posibilă nicio ameliorare care să nu afecteze starea altcuiva ».

În linii mari, eu aş spune că eficienţa este o metodă prin care poţi reconstrui şi dezvolta fără resurse suplimentare, adică doar cu resursele deja existente. Cand esti eficient in tot ce intreprinzi, însăşi eficienta cu care lucrezi îţi va oferi soluţiile atunci când compania ta suferă din lipsă de soluţii în variantele oferite de viziune.

Dacă avem profit, înseamnă că am fost eficienţi în metoda aplicată?

Profitul nu înseamna eficienţă! Credeţi asta? Eficienţa înseamnă (pe lângă ceea ce ştim despre ea) şi că am ca resurse primare oamenii, spaţiul, timpul şi banii. Mai înseamnă că voi dărâma ceea ce îmi consumă resursele fără a-mi aduce profit mulţumitor (rentabilitate) şi voi investi încă puţin în ceea ce nu îmi consumă decât una sau două din aceste resurse, pentru a le face mai eficiente. Când spun voi dărâma nu spun nicidecum ca acel segment ineficient va fi dizolvat, ci mai degrabă că va fi înghiţit de/ transformat în altceva mai eficient şi bineînţeles într-un mod tot eficient.

De asemenea, dacă prin eficienţă înţelegem că trebuie să facem mai multe lucruri decât facem cu acelaşi număr de oameni sau, mai degrabă, că aceluiaşi om îi revin şi mai multe atribuţii în aceeaşi unitate de timp şi pentru acelaşi salariu, ne înşelăm, fiindcă eficienţa, în acest caz, înseamnă a mării viteza (productivitatea, după caz) proporţional cu standardul de calitate impus şi a micşora efortul pentru a câştiga concentrare pe calitatea produsului. Deci prin eficientizarea unui proces, înteleg că omul va fi mai relaxat, mai atent la detalii şi va putea supraveghea mai mult procesul şi implicit calitatea produsului.

Ce ne puteţi spune despre ecuaţia eficienţei pe care aţi descoperit-o în urma cercetărilor făcute?

Despre formulă, vă spun câte ceva creându-vă o imagine simplă. Imaginaţi-vă că arborii acestei lumi, fie ei naturali cinematici (aşa cum este mişcarea de rotaţie şi de revoluţie, mişcarea magmei planetare, mişcarea apelor, a vânturilor sau a curenţilor oceanici, gravitaţia etc.), fie arbori nativ virtuali aşa cum este mintea sau oricum altcumva ar fi, au dăinuit mii de ani, chiar dacă această planetă s-a transformat continuu din ceea ce a fost în ceea ce este. Adică, în mii de ani, copacul nu a crescut niciodată cu coroana în pământ şi cu rădăcinile afară, omul nu a mers niciodată cu spatele, pământul nu s-a rotit niciodată invers, gravitaţia nu a fost niciodată forţă de respingere etc. Acest lucru mi-a atras atenţia asupra faptului că, emiţând o teorie în materie de orice, economie în speţă, emiţi de fapt o constatare. În termeni mai simpli, tu spui ceva despre efect şi nimic despre cauză sau condiţie. Eu cred că, dincolo de aceşti arbori naturali, există un algoritm care îşi schimbă forma continuu în funcţie de cauză şi de condiţie, generând astfel de fiecare dată solutii care sa duca la acelasi efect, pentru oricare cauză ivită sau condiţie creată.

Astfel am înţeles că oricum s-ar schimba mediul economic, eu trebuie să găsesc algoritmul care oferă soluţiile care duc la acelaşi efect (creşterea, stabilitatea) indiferent de cauza sau condiţia care s-a ivit. Şi am mai înţeles că pe pământ nu există invenţii. Noi doar descoperim ceea ce mă tem că exista mai dinainte să ne putem gândi. Noi doar citim ceea ce natura are scris în ea şi arde de nerăbdare să ne înveţe.

Din cuvintele dumneavoastră reise pasiunea pentru acest domeniu. Credeţi că aceasta este cheia pentru care reuşiţi să vedeţi ceea ce alţii nu observă?

Da, cred ca pasiunea este cheia însă am ceva de spus şi despre preţul plătit. Pasiunea îţi aduce un aport uriaş în cunoaştere prin descoperire, însa costurile acestui aport sunt şi ele uriaşe, şi nu la bani mă refer, ci la trudă şi la pierderi. Dacă găseşti un singur om să creadă în tine, în timpul “săpăturilor” tale, oricât de mult timp ar dura acestea, eşti fericit. Însă mă tem că nu vei găsi nici măcar unul şi astfel totul devine imposibil de greu de purtat. Când ajungi să cunoşti ceea ce nimeni înainte de tine nu a cunoscut, titlurile şi onorurile nu mai contează. Încerci să priveşti ceea ce este, trecând peste ceea ce poate deveni sau chiar a devenit între timp. Întrebi şi oricare ar fi răspunsul îl accepţi cu uşurinţă ca fiind o posibila soluţie, chiar dacă în acel moment pare iraţională. Când ajungi să vezi ceea ce nu se vede oricum, nu mai ai nevoie nici să vorbeşti despre aceasta. Ei, cei care nu te-au crezut, au pierdut, iar tu cel aparent pierdut, ai câştigat.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră fiecare nou proiect la care sunteţi cooptat?

Proiectele nu mă surprind niciodată. Însă oamenii implicaţi îmi lasă mai mereu un gust amar. Ca să pot salva firma ta din cădearea liberă în care se află şi de care nu sunt vinovat, trebuie să poţi asculta. Trebuie sa poţi fi ascultător. Este cu neputinţă să îţi explic de ce trebuie luată o anumită măsură şi de ce trebuie aplicată o anumită soluţie. Asta ar însemna să stau să îţi explic tot atât de mult cât am cercetat. Tu trebuie să fii gata să asculţi ce se spune mai mult decât să vorbeşti despre ceea ce nu cunoşti. Fiindcă dacă ai fi ştiut, ai fi făcut ceva ca totul să fie bine. Ori dacă nu este bine, înseamnă ca n-ai ştiut ce trebuie făcut. Cei ce au ascultat cu atenţie şi au aplicat, au rămas uimiţi de rezultate.

În final, pentru cei sceptici cu privire la formula dumeavoastră, dezvăluiţi-ne câteva dintre rezultatele pe care le-aţi obţinut aplicând viziunea proprie în companiile care v-au solicitat serviciile!

În materie de dezvoltare sau salvare a unei firme, vă pot spune că nu voi avea vreodată un portofoliu oficial de clienţi. Toţi mi-au spus acelaşi lucru: nu vrem să ştie concurenţa că tu ne-ai ajutat să facem asta. Am întâlnit tot soiul de oameni, de la manageri care îşi asumă în mândria lor întreaga firmă, luând decizii pe care nu le pot numi decât gafe monumentale, până la oameni care m-au izgonit din compania lor de teama ca nu cumva cel ce o deţine să îi înlocuiască pe ei toţi, cu mine.

Însă toţi aceia care au apelat la serviciile mele şi care au şi ascultat mai mult decât s-au opus, nu numai că şi-au oprit declinul, ci s-au şi dezvoltat foarte mult, atât ei pe plan profesional, cât şi firma pe care o conduceau.

Pentru mine, nu există scepticism. Există doar oameni care aleg să asculte până la capăt şi să cerceteze ipoteza emisă înainte de a spune ceva despre ea şi oameni care nici măcar asta nu pot. Gândeşte-te că aş avea în palma mea stransă un diamant mic. Tu te uiţi la mine şi spui că nu crezi că în palma mea poate fi un diamant. Spune-mi te rog, dacă tu crezi că am un diamant în pumnul meu şi eu nu am, va apărea unul doar din cauza crezului tău? Sau dacă eu am un diamant în pumnul meu şi tu nu crezi, va dispărea diamantul din mâna mea din pricină că tu nu crezi? Atunci fii înţelept şi acordează-ţi crezul cu realitatea, ascultându-mă cu atenţie ce am de spus în privinta diamantului din mâna mea sau a lipsei acestuia.