Slujire Arhierească la Catedrala din Târgoviște în Duminica după Botezul Domnului

În ziua de 11 ianuarie 2026, cu prilejul Duminicii după Botezul Domnului, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Nifon a săvârșit Sfânta Liturghie la Catedrala din Târgoviște, împreună cu un sobor de preoți și diaconi.

În cadrul sfintei slujbe, a hirotonit întru preot pe tânărul diacon Iulian Cristian Tănase, pe seama Parohiei Ion Luca Caragiale, Protoieria Târgoviște Sud, iar pe tânărul Alexandru Arzoiu, pe seama Parohiei Buciumeni, Protoieria Pucioasa. Ambii sunt absolvenți ai Facultății de Teologie și Științele Educației din cadrul Universității „Valahia” din Târgoviște.

Numeroșilor credincioși prezenți, Înaltpreasfinția Sa le-a evocat semnificația misionară și teologică a Evangheliei Duminicii de după Botezul Domnului, care are în centrul ei începutul propovăduirii Mântuitorului, „Cel care ne-a oferit splendida și veșnica Sa învățătură, neîntrecută, de-a lungul mileniilor, de nimeni și de nimic. Domnul este Lumina lumii și a istoriei, Cel despre care au vorbit cu atâta entuziasm profeții și care ne-a adus descoperirea desăvârșită a dumnezeirii. Prin Botez, acea făclie de lumină a harului, cu care fiecare dintre noi suntem împodobiți și înfrumusețați, aprinde în viețile noastre dorința urmării lui Hristos, susținând astfel urcușul duhovnicesc spre dobândirea Împărăției cerurilor, care este cuprinsă tainic în Persoana Sa dumnezeiască. Astfel, pocăința înnoiește din temelii viețile noastre, ne luminează sufletele și ne scoate din «latura și umbra morții», eliberându-ne din sclavia păcatului. Lumina lui Hristos a adus în lume pace, iertare și bună înțelegere, spulberând confuzia și degradarea morală pe care tenebrele, prin păgânismul de atunci, dar și prin cel de acum, le seamănă în istoria umană și în viețile noastre.”

Înaltul Ierarh a subliniat că „întunericul generează mândrie, violență, războaie, precum și tot răul din lume, de aceea, cei care preferă această cale nu țin cont de lumina lui Hristos, a harului și a învățăturii Sale dumnezeiești, producând multă suferință în lume, dar și numeroase crize, precum cea morală, cea socială sau cea ecologică, batjocorind astfel splendoarea umanității și frumusețea creației dumnezeiești.”