Săptămâna trecută s-a stins din viaţă Sergiu Nicolaescu ,voievodul cinematografiei noastre fapt care a stârnit un lung prilej de vorbe şi de ipoteze. N-au lipsit,desigur,nici detractorii, dar cei care l-au cunoscut n-au pregetat să-i pună în lumină marile merite. Într-adevăr a umbrit cu statura sa pe mulţi confraţi. A fost şi producător,şi actor, şi regizor, şi scenarist.
Paleta personajelor sale cinematografice a fost caleidoscopică,reprezentativă şi bogată. A ştiut să întruchipeze pe ecran şi pe ţăranul Manlache Pleşa strivit de braţul de plumb al unei justiţii nedrepte, şi ucis de mizeria morală a semenilor săi. Tot el ,regizorul Sergiu Nicolaescu, a înălţat un nepieritor monument cinematografic unor personalităţi istorice ca Decebal,Mihai Viteazul, Mircea cel Bătrân ,dând strălucire unor ani de glorie ai trecutului nostru, cum nimeni n-a reuşit şi nu va reuşi,poate, să o facă.
A fost, în acest sens, omul providenţial al filmului românesc, căruia i-a imprimat filonul puternic al credinţei sale în valorile şi măreţia neamului său. Prin filmele sale, a transformat durerea în bucurie şi urâtul în frumos. Forţa talentului său actoricesc şi regizoral ne-a propulsat în universalitate. De aceea îl rugăm să primească omagiul nostru umil acolo, printre stele şi printre îngeri ,unde se va fi găsind deja.
Facebook
WhatsApp
TikTok
