Proiect de lege pentru dublarea pedepsei în cazul violenței în familie

Andreea Paul (PNL): Am depus un proiect de lege pentru dublarea pedepsei în

cazul violenţei în familie. Femeile nu sunt saci de box!

Fenomenul violenţei în familie ia amploare în ţara noastră și nu mai poate fi tolerat. La fiecare 3 secunde o femeie este agresată fizic în ţara noastră. Femei cu ordinul de protecție în mână au fost omorâte în bătaie, la propriu, în acest an. Uneori, cad victime copiii. Am depus săptămâna aceasta un proiect de lege pentru dublarea pedepsei în cazul violenţei în familie prin modificarea art. 199 – “Violenţa în familie” din Legea nr.286/2009 privind Codul Penal, alături de alţi 33 de colegi liberali deputaţi şi senatori. Concret, sunt țintite săvârşirea infracţiunilor de lovire, vătămare corporală, lovituri cauzatoare de moarte sau omor. Proiectul de lege poate fi văzut aici.

 

Această propunere legislativă are în vedere modificarea limitelor speciale ale infracţiunilor cu violenţă, după cum urmează:

• Limitele actuale, de la 3 luni la 2 ani, pentru infracţiunea de lovire (art. 193, alin. 1 CP) se majorează la 6 luniminimul special până la 4 ani maximul special; limitele actuale, de la 6 luni la 5 ani pentru infracţiunea de lovire în formă agravată(art.193, alin. 2 CP) se majorează la 1 an şi 2 luni minimul special până la 10 ani maximul special.
• Limitele actuale, de la 2 la 7 ani, pentru infracţiunea de vătămare corporală, în varianta simplă (art. 194, alin. 1 CP) se majorează la 4 animinimul special până la 14 ani maximul special; limitele actuale, de la 3 ani la 10 ani, pentru infracţiunea de vătămare corporală, în varianta agravată (art. 194, alin. 2 CP) se majorează la 6 ani minimul special până la 20 ani maximul special.
• Limitele actuale, de la 6 la 12 ani, pentru infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte (art. 195 CP) se majorează la 12 animinimul special până la 24 ani maximul special.
• Limitele actuale, de la 10 la 20 ani, pentru infracţiunea de omor (art. 188 CP) se majorează la 20 ani minimul special până la 40 animaximul special.
• Limitele actuale, de la 15 la 25 ani sau detenţiunea pe viaţă, pentru infracţiunea de omor calificat (art. 189 CP) se majorează la 30 animinimul special până la 50 ani sau detenţiunea pe viaţă, maximul special.

Modificările avute în vedere de această soluție legislativă prevede ca agravanta să se aplice şi minimului special al pedepsei nu doar maximului special, aşa cum prevede textul în vigoare acum. O asemenea modificare legislativă este necesară deoarece din practica judiciară rezultă orientarea către minim în aplicarea pedepselor din această categorie. Rolul educativ al pedepsei creşte odată cu majorarea pedepselor, iar agresorul trebuie să ştie la ce riscuri se expune, înţelegând faptul că actele de violenţă în familie sunt interzise şi caracterizate ca acte antisociale sancţionate aspru de lege. Prin intermediul acestei iniţiative legislative urmărim stoparea, cel puţin diminuarea consistentă, a violenţei în familie orientată cu precădere împotriva femeilor şi a copiilor.

Toate statele europene sancţionează dur acest fenomen antisocial. În Suedia, de pildă, Codul penal sancţionează încă din anul 1998 infracţiunile împotriva libertăţii şi violenţele conjugale. Dar a introdus o nouă infracţiune ce ţine de violarea integrităţii femeii, care este definită ca infracţiune contra vieţii, sănătăţii şi libertăţii. În Portugalia, violenţele conjugale cad sub incidenţa Codului penal deopotrivă, sancţionând tratamentele dure fizice sau psihice aplicate asupra partenerului/soţului/soţiei/concubinului/concubinei.

În România s-au înregistrat oficial peste 134 de mii de cazuri de violenţă în familie, în perioada 2004-2015, conform răspunsului Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor vârstnice la o întrebare parlamentară pe care am depus-o la începutul acestui an, cu privire la “Victimele violenţei domestice”. Această cifră, mult mai mică decât realitatea o dovedeşte, reprezintă numărul total al victimelor violenţei beneficiare ale serviciilor sociale şi nu cuprinde informaţii despre cazurile pasive aflate în evidenţa autorităţilor publice cu atribuţii în domeniu. Numărul real al cazurilor de violenţă domestică înregistrate la nivel naţional este mult, mult mai mare. Teama de agresor şi ruşinea faţă de cei din jur determină mult prea multe femei să nu-şi strige durerea şi să nu ceară ajutorul instituţiilor sau al comunităţii. Nu mai putem tolera sub nicio formă aceste practici în spaţiul familial sau public.

Violenţa şi discriminarea de gen ne costă scump pe toţi. În clasamentul realizat de către Institutul European pentru Egalitate de Gen, România se află pe locul 7 cu cele mai mari cheltuieli cauzate de discriminare și violența de gen. Din cele 10,3 miliarde de euro costuri estimate în România, aproape jumătate sunt cauzate de violența domestică împotriva femeilor, iar restul reprezintă costuri ale violenței de gen și discriminării în spațiul public. Practic, cheltuielile cu violența de gen reprezintă peste 6,4% din PIB în România, în timp ce la nivelul UE se ridică la 1,7% din PIB.

Metodologia pe baza căreia s-au făcut aceste estimări ia în considerare trei mari categorii de cheltuieli generate de violenţa domestică:

1. Cheltuielile datorate pierderii productivității muncii care acoperă zilele de absență sau zilele în care victima se află în incapacitatea de a realiza activități normale, precum și banii pierduți de angajat, respectiv de angajator;
2. Cheltuielile cu sănătatea, cu justiția, cheltuielile sociale și alte cheltuieli implicate în această categorie;
3. Cheltuielile ce țin de impactul emoțional și psihologic.

Statul român a alocat în ultimul deceniu peste 15 milioane de lei pentru combaterea violenţei domestice, din bugetul de stat, din fonduri nerambursabile, respectiv din alte programe de finanţare europeană sau ale Băncii Mondiale. O sumă absolut ridicolă, echivalentul a circa 3,5 milioane euro, comparativ cu daunele celor 5 miliarde de euro, costuri estimate ale violenței domestice în România.