PASTORLA – Nașterea Domnului – Izvorul credinței creștine și bucuria lumii

† NIFON

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

ARHIEPISCOP ȘI MITROPOLIT

IUBITULUI NOSTRU CLER,

CINULUI MONAHAL ȘI TUTUROR DREPTMĂRITORILOR CREȘTINI DIN

ARHIEPISCOPIA TÂRGOVIȘTEI,

HAR, PACE ȘI AJUTOR DE LA DUMNEZEU,

 IAR DE LA NOI, ARHIPĂSTORUL VOSTRU, PĂRINTEASCĂ ÎMBRĂIȘARE ȘI

ARHIEREASCĂ BINECUVÂNTARE.

„Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.

Că vi S-a născut astăzi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.”
(Luca 2, 10-11)

Iubiții mei fii sufletești,

slujitori ai altarelor și dreptmăritori creștini,

          Splendoarea Adevărului a strălucit în lume, spulberând întunericul veacurilor, aducându-ne măreția speranței, împreună cu fascinația prezenței dumnezeiești și acea fabuloasă și de nebiruit încredere în Părintele ceresc.

Cu nespusă bucurie și recunoștință, sărbătorim Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, unic și mântuitor eveniment dumnezeiesc, care evocă în chip minunat iubirea atotmilostivă a Celui ce nu contenește să vină mereu spre noi, fiindcă Dumnezeu a intrat în istoria lumii, coborând spre fiecare dintre noi, pentru a ne dărui lumina credinței și puterea de neînvins a iubirii. Întruparea Fiului lui Dumnezeu este izvorul credinței creștine, temelia vieții noastre spirituale și bucuria cea nepieritoare și pururi înnoitoare, comoara cea mai de preț a întregii lumi, care ne vestește inefabilul chip al iubirii dumnezeiești. Prin venirea Sa în lume, Domnul a sfințit timpul, făcând din el un adevărat „templu al Duhului Sfânt” (II Corinteni 6, 16) și a transformat istoria în autentică și minunată cale spre veșnicie.

Domnul a venit la noi pentru a nu ne lăsa niciodată singuri, pentru a ne fi mereu alături, pentru a ne însoți pe toate drumurile vieții, în orice necaz și încercare, în întristare și bucurie, în orice situație prin care trecem. El vine să locuiască printre noi, alături de noi, umplând golurile și distanțele, tot ceea ce ne separă și ne sperie, ne înstrăinează și ne dezbină, pentru că El dărâmă mereu ziduri și construiește punți de dialog și de colaborare. Domnul vine în istoria noastră și bate la poarta inimii fiecăruia pentru a ne oferi fabulosul dar al prezenței Sale, care aduce bucurie nespusă, solidaritate, unitate, înțelegere, fraternitate și pace. De atunci încoace, El nu încetează a coborî la noi, semănând încredere, speranță și iubire, luminându-ne calea și oferindu-ne acel grandios dar al împăcării și bucuria prezenței Sale mântuitoare.

Nașterea Domnului manifestă acea iubire atotmilostivă a lui Dumnezeu către noi, care înnoiește și transformă lumea, constituindu-se în paradigmă de viață pentru noi toți și, în același timp, de misiune pentru Biserică.

În acea iesle sărăcăcioasă a Betleemului, care aduce aminte de peștera lui Platon și de apriga și neostoita căutare a nenumăraților iubitori de înțelepciune și mântuire a celor din vechime, Cel Veșnic S-a făcut Om, arătându-ne, în fragilitatea dumnezeiescului Prunc, că adevărata putere nu constă niciodată în forța materială, ci în smerenie, în dăruire, în frățietate, în iubire și în jertfă.

Nașterea Domnului este bucuria lumii fiindcă ne descoperă sensul profund al existenței și ne cheamă la fascinanta și inegalabila comuniune cu Dumnezeu și cu semenii, ca suprem dar al existenței.

Întruparea este actul desăvârșit al iubirii dumnezeiești, prin care Dumnezeu Se face Om, pentru ca omul să devină părtaș la dumnezeirea Sa. Dumnezeu a intrat în miezul istoriei umane ca Cel care nu încetează să ne dăruiască, întotdeauna, din belșugul iubirii Sale.

În teologia creștină, Întruparea reprezintă momentul în care Fiul lui Dumnezeu asumă firea omenească, rămânând totodată Dumnezeu. Prin coborârea Sa în lume, divinul se apropie de om și îi vindecă slăbiciunile din interiorul propriei existențe. Această unire dintre natura dumnezeiască și cea umană face posibilă lucrarea de mântuire, învățătura și jertfa lui Hristos, deschizând omului calea spre îndumnezeire și comuniune deplină cu Dumnezeu. Tocmai de aceea, Întruparea este nucleul întregii credințe creștine.

Pe acest adevăr se fundamentează întreaga învățătură creștină, pentru că fără Nașterea Domnului nu ar fi existat Evanghelia, Biserica, Sfintele Taine, civilizația actuală și nici speranța mântuirii. În Betleem, Dumnezeu a deschis drumul către Golgota și către Înviere, arătându-ne că bucuria adevărată se naște din jertfă și din iubire.

Iubiți credincioși,

 

          Nașterea Domnului este evenimentul central al istoriei mântuirii, momentul în care profețiile Vechiului Testament și așteptarea nenumăraților căutători ai înțelepciunii și ai mântuirii, din lumea veche, se împlinesc, astfel că promisiunile lui Dumnezeu devin realitate.

În Betleemul Iudeii, Dumnezeu S-a făcut Om, arătând că puterea Sa nu se manifestă prin forță, ci prin smerenie, tandrețe, delicatețe, fragilitate și iubire.

Îngerul Domnului le-a dăruit păstorilor acea nemaiauzită veste a bucuriei întâlnirii cu Dumnezeu, care a schimbat profund și definitiv istoria lumii: „Iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul” (Luca 2, 10). Este faptul extraordinar, poarta spre veșnicie și mântuire, dar mai ales împlinirea istoricei așteptări a întregii omeniri.

Bucuria Nașterii Domnului este universală, deoarece ea cuprinde cerul și pământul, îngerii și oamenii, întreaga creație. Ea reprezintă cel mai puternic argument pentru înnoirea vieții, pentru aprofundarea bucuriei comuniunii credinței și pentru năruirea zidurilor dintre oameni și comunități, dintre țări și popoare.

Sfântul Apostol Pavel ne arată că adevărata bucurie, frumusețea cea nepieritoare și adesea uitată a vieții creștine, își are izvorul în Betleem, în Pruncul dumnezeiesc, care a venit la noi, și de atunci nu contenește să vină, prin harul Duhului Sfânt, în istoria noastră, a fiecăruia dintre noi, pentru a ne ridica, pentru a ne sprijini și a ne transforma în mod fundamental viețile, sculptând măreția sfințeniei prin clipele vieții noastre, cu splendida pasiune a împlinirii voii lui Dumnezeu, în comuniune cu semenii noștri.

„Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1, 14), astfel că Întruparea este fundamentul credinței creștine și ceea ce ne susține bucuria cea nepieritoare, care ne descoperă chipul plin de iubire și de milostivire a lui Dumnezeu, Cel care a venit la noi pentru a ne lumina întunericul, pentru a ne oferi autentica frumusețe a comuniunii și a ne transmite că fiecare dintre noi suntem prețioși înaintea Lui, așa cum nimeni și nimic altcineva nu poate fi.

Dumnezeu nu mai vorbește prin prooroci, ci „în Fiul” (Evrei 1, 1-2), arătându-ne astfel că, întotdeauna, calea spre El trece prin om, fiindcă Dumnezeu nu este străin de toate cele ale omului, de suferințele, încercările și temerile sale, în afară de păcat, și că noi toți suntem iubiți infinit de El, pentru că noi toți suntem suprema pasiune a Creatorului.

Păstorii, care au alergat cu nerăbdare să-L vadă pe dumnezeiescul Prunc, și magii, neînfricați căutători de înțelepciune, care au adus acele prețioase și pline de sens daruri – simbol al jertfelnicei lor așteptări, sunt cele dintâi modele de credință și de bucurie, exemple desăvârșite de ascultare și dreaptă închinare, care ne îndeamnă pe toți la împlinirea acestei năzuințe puternice și profunde de a răspunde mirabilei chemări a lui Dumnezeu.

Nașterea Domnului ne cheamă și pe noi să devenim pelerini spre Betleem și să ne deschidem inimile pentru ca Hristos să Se nască și în sufletele noastre.

Inimile noastre sunt asemenea acelei binecuvântate iesle a Nașterii, iar după ce ne pregătim prin intermediul postului și al mijloacelor harice ale Bisericii să-l primim pe Domnul, El vine biruitor și aduce vindecare și mântuire, transformând viețile, legăturile, comunitățile și istoria noastră.

Lumina Betleemului este lumina credinței, a speranței și a iubirii, care alungă întunericul păcatului și al fricii și ne redă demnitatea de fii și fiice ale lui Dumnezeu, Cel care ne șoptește, în tăcerea inimii, de pe amvonul sufletelor noastre: „Eu sunt Lumina lumii; cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8, 12).

Nașterea Domnului este împlinirea Scripturilor, izvorul credinței și bucuria lumii, care ne arată că Dumnezeu este cu noi – Emanuel – și că viața noastră are sens și curge, în ritmul strădaniei noastre, spre împlinirea vocației umane, spre veșnicie.

Iubiți frați și surori în Domnul,

 

Într-o lume marcată de numeroase, nedrepte și inutile conflicte și războaie, de aprigi neliniști și tulburări, de sărăcie, de lipsuri, de criză morală, economică și socială, dar și de multiple provocări, cum este aceea a integrării Inteligenței Artificiale în societatea noastră și a găsirii necesarului echilibru în utilizarea spațiului virtual, avem datoria să fim promotori ai încrederii, ai bucuriei, ai bunei înțelegeri și ai păcii, ca cei ce ne împărtășim de darul prezenței lui Dumnezeu în comunitățile noastre parohiale.

Mai ales astăzi, când propaganda ideologică asaltează fundamentul civilizației creștine, răpind bucuria și speranța contemporanilor noștri, Nașterea Domnului este sărbătoarea care ne cheamă la solidaritate și comuniune, precum și la aprecierea și aprofundarea valorilor mereu valabile ale Evangheliei lui Hristos.

Nașterea Domnului este pentru întreaga lume izvorul păcii și al speranței, care ne îndeamnă la bunătate, la responsabilitate față de darul vieții și la iubire necondiționată, jertfelnică și mereu lucrătoare față de aproapele.

Intrând în lumea noastră, Fiul lui Dumnezeu Întrupat a înnoit fundamental chipul ei, astfel că în acea sărăcăcioasă iesle a Betleemului s-a născut o civilizație întemeiată pe credință, pe nădejde tare, pe adevăr, dreptate și bine, pe demnitatea persoanei și pe iubirea aproapelui. Este vorba despre civilizația creștină a iubirii, la a cărei zidire contribuim necontenit cu toții, prin exemplul vieții noastre, prin strădania cotidiană și prin neostoita abnegație de a ne împlini propria vocație de oameni și creștini.

 Creștinismul a inspirat măreț întreaga cultură și civilizație umană, iar istoria este martoră a splendidei izbucniri de sens și expresivitate, mai ales în domeniul artei, al educației și al solidarității, unde creștinii au devenit repere de iubire, bine, adevăr și frumos.

În spațiul românesc, sărbătoarea Crăciunului a devenit izvor de frumoase tradiții, cu faimoase, vindecătoare și inspiratoare colinde, pline de semnificații profunde și nobile obiceiuri, care transmit peste veacuri bucuria Evangheliei și fervoarea credinței.

Astfel, credința noastră nu este doar o realitate interioară, ci și un fundament al comunităților noastre, al identității naționale și culturale.

 Prin colindele copiilor, prin lumina dărniciei și toate pregătirile legate de Nașterea Domnului, bucuria ei se face prezentă în viața fiecărei familii și comunități, îndemnând la aprofundarea spiritului sărbătorii, care ne cheamă la a (re)descoperi sacralitatea vieții noastre și la certitudinea că, de fiecare dată, credința este puterea care învinge frica, iar bucuria Evangheliei este lumina ce alungă întunericul.

Prin urmare, mai ales în această perioadă, suntem chemați să trăim credința cu responsabilitate, să apărăm darul vieții și demnitatea fiecărei persoane, să cultivăm pacea și solidaritatea între oameni, să sprijinim educația copiilor și numeroasele nevoi ale tinerilor și, mai ales, să fim aproape de bătrâni, de cei săraci, bolnavi și singuri.

 

Iubiții mei fii duhovnicești,

          În acest an ne-am bucurat de sărbătorirea Centenarului Patriarhiei Române, de aniversarea a 140 de ani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române și a 1700 de ani de la întrunirea celui dintâi Sinod Ecumenic, de la Niceea, și am aprofundat înțelegerea modului minunat în care creștinismul a rodit în lume, în general, iar la noi, prin intermediul Bisericii noastre Ortodoxe, ceea ce ne conferă atât bucuria comuniunii credinței, dar și frumusețea responsabilității de a fi misionari ai valorilor Evangheliei lui Hristos în lumea contemporană.

          Cu recunoștință, doresc să mulțumesc în mod deosebit preoților și profesorilor de Religie din Arhiepiscopia Târgoviștei, pentru întreaga lor strădanie și slujire, a Bisericii și a țării noastre.

Pe tinerii din eparhia noastră îi îndemn să meargă cu mult curaj pe calea credinței, să se deschidă împlinirii vocației lor și să nu uite că Iisus Hristos, Domnul și Dumnezeul nostru, este Cel în care trebuie să-și pună toată speranța și încrederea, pentru că este Prietenul desăvârșit Care nu abandonează, nu dezamăgește și, mai ales, nu uită niciodată, ci pururi este alături de noi, oferindu-ne iertare, iubire, pace și bucurie sfântă.

Nașterea Domnului ne arată că Dumnezeu vine în lume nu pentru cei puternici, ci pentru cei smeriți, pentru cei care Îl primesc cu inimă curată.

Să ne deschidem inimile pentru ca Hristos să Se nască și în sufletele noastre, lăsându-ne călăuziți de lumina Betleemului, trăind credința cu responsabilitate, mărturisind adevărul cu curaj și împărtășind bucuria Evangheliei cu toți cei din jur.

Pe toți, preoți și credincioși de toate vârstele, vă îmbrățișez cu bucurie, dorindu-vă să petreceți sărbătorile Nașterii Domnului, Anului Nou și Botezului Domnului, în pace, sănătate și iubire.

La anul și la mulți ani!

Al vostru arhipăstor, către Hristos Domnul,
Cel născut în ieslea Betleemului,

rugător pentru pacea, sănătatea,

binele și bucuria voastră, a tuturor,

† N I F O N

Arhiepiscop și Mitropolit