O pensionară dâmboviţeancă vine de un an de zile, în fiecare duminică, în Piaţa 1 Mai, să vândă ţuică şi seminţe, ca să mai câştige un ban în plus pentru ea şi pentru băiatul bolnav pe care îl are acasă. Tanti Georgeta stă câteva ore în picioare la ieşire din piaţă şi îşi aşteaptă muşteriii, dar nu se simte obosită, pentru că e învăţată cu munca, întrucât a lucrat zeci de ani la uzină, aşa cum ne spun ea. Vine tocmai de la Măneşti, cu autobuzul, pentru a-şi vinde cele două jumătăţi de kilogram de ţuică produsă în propria gospodărie, dar şi seminţe de dovleac, pe care le cumpără, însă, la rândul ei, din altă parte. Ţuica este o dă la jumătate, ieftin, cu 5 lei, chiar dacă este din cea bună, de prună, aşa cum spune bătrâna în vârstă de 83 de ani, iar seminţele cu 3 lei punguţa. Nu câştigă mai nimic, dar ceea ce reuşeşte să obţină este binevenit pentru ea. „Dacă sunt săracă şi bătrână, cine să îmi dea?”, îşi motivează pensionara drumul săptămânal pe care îl face la Târgovişte.
