A început Postul Paştelui! Istoric şi semnificații

Ȋn Biserica Ortodoxă, luni, 14 martie 2016, a început Postul Paştelui, care precede sărbătoarea Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe care, anul acesta, o vom sărbători duminică, 1 mai.

Astfel, perioada de postire pentru sărbătoarea Sfintelor Paşti, anul acesta, este de luni, 14 martie, până sâmbătă, 30 aprilie, inclusiv.

Postul Paştelui este cel mai lung şi mai aspru dintre cele patru posturi ale Bisericii Ortodoxe. Postul Paştelui este numit şi Postul Mare.

Pentru romano-catolici, Sărbătorile Pascale au loc, anul acesta, pe 27 martie.

Postul înseamnă restricții alimentare (credincioșii ortodocși renunță la carne roșie sau albă, lactate, brânzeturi și ouă), dar  și înfrânare de la mânie, vorbe rele. Anul acesta, cele două dezlegări la peşte sunt pe 25 martie, când se sărbătoreşte Bunavestire, şi pe 24 aprilie, de Florii. Şi, mai presus de orice, este o perioda de rugăciune, prin care ne smerim şi ne apropiem cât mai mult de Dumnezeu. De asemenea, sunt interzise fumatul şi alcoolul. Postul trupesc se îmbină cu postul sufletesc. Credinciosul trebuie să fie pios, smerit, să îi ajute pe semenii lui şi să uite orice supărări, ură, să îi ierte pe cei care i-au greşit şi să le ceară iertare celor cărora le-a greşit.

De ce Postul Paştelui durează 40 de zile? Durata de 40 de zile a Postului Paştilor se întemeiază pe o tradiţie vechi-testamentară, de atâtea ori atestată când e vorba de cercetarea şi pregătirea sufletului prin măsuri divine: potopul, care trebuia să spele pământul de păcate, a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi (Facere 7, 11-17); patruzeci de ani au mâncat evreii mană în pustie, înainte de a ajunge în pământul făgăduinţei (Deut. 7, 7 şi 29, 5-6); Moise a stat pe munte 40 de zile pentru a primi Legea (Ieşire 34, 28); ninivitenii au postit 40 de zile pentru a se pocăi (Iona 3, 4-10); Iisus a postit în munte 40 de zile şi 40 de nopţi înainte de începerea activităţii publice (Matei 4, 1-2 şi Luca 4, 1-2). Practica aceasta a fost adoptată de Biserică încă dinainte de sec. IV, ca timp de pregătire a catehumenilor pentru botez, adică pentru re-naşterea sau înnoirea spirituală.

Postul este practicat din cele mai vechi timpuri, ca mijloc de înălţare spirituală. El apare la toate popoarele lumii şi este unul din „pilonii” trăirii religioase. Fără post, nu poate fi vorba de depăşirea condiţiei umane.

Ȋn vechime, postul era mult mai aspru decât în prezent. Toate zilele erau de ajunare, adică abţinere completă de la orice mâncare şi băutură până în ceasul al nouălea din zi, spre seară. Exceptate de ajunare erau doar zilele de sâmbătă şi duminică.

În primele trei secole, durata şi felul postirii nu erau uniforme peste tot. Astfel, după mărturiile vremurilor, unii credincioşi posteau numai o zi (Vinerea Patimilor), alţii două zile, adică vineri şi sâmbătă înainte de Paşti. Uneori, postul dura trei zile, o săptămână, dar în anumite comunităţi religioase se postea chiar chiar până la şase săptămâni înainte de Paşti.

De la sfârşitul secolului al III-lea, postul cel mare a fost împărţit în două perioade distincte, cu denumiri diferite: Postul Păresimilor (Patruzecimii), sau postul prepascal, care ţinea până la Duminica Floriilor şi avea o durată variabilă, şi Postul Paştilor (postul pascal), care ţinea o săptămână, din Duminica Floriilor până la cea a Învierii şi era foarte aspru.

Abia în secolul al IV-lea, după uniformizarea datei Paştilor, Biserica de Răsărit (Constantinopol) a adoptat definitiv vechea practică, de origine antiohiană, a postului de şapte săptămâni, durată pe care o are şi astăzi, cu toate că deosebirile dintre bisericile locale asupra duratei şi modului postirii au persistat după acel moment.

La Ierusalim, în sec. IV, se postea opt săptămâni înainte de Paşti, pe când în Apus, în aceeaşi vreme, se postea numai patruzeci de zile.

În unele mânăstiri, exista obiceiul ca unii călugări să plece în singurătate, în perioada postului, folosind, în acest răstimp, o hrană exclusiv vegetariană.

Sunt oprite nunţile şi serbarea zilelor onomastice, în Postul Paştelui. Odinioară, chiar şi legile Imperiului Bizantin interziceau toate petrecerile, jocurile şi spectacolele din acest timp.

Postul Paştelui este, de asemenea, perioada în care cei mai mulţi credincioşi se spovedesc şi se împărtăşesc.