Condițiile mizere la care sunt condamnați pacienții centrului au fost semnalate de președintele Consiliului Județean Dâmbovița, Adrian Țuțuianu, în urma vizitei efectuate aici:

“O stare de degradare avansată a tuturor clădirilor centrului. Lucrări nu foarte importante, făcute în general din sponsorizare. Sunt patru, cinci ani de când la acest centru nu s-au cumpărat obiecte de inventar minim necesare”.

Singurele fonduri pentru investiții de la stat pentru acest centru au fost primite în urmă cu șapte ani, iar puținele îmbunătățiri s-au făcut din donațiile unor fundații din America și Elveția. Situația îngrozitoare în care sunt ținuți pacienții la centrul de la Țuicani durează, însă, de ani de zile, timp în care clădirile în care sunt ținuți cei 125 de bolnavi de la centrul de recuperare și reabilitare a persoanelor cu handicap de la Țuicani au ajuns într-o stare deplorabila.

Și serviciile medicale lasă de dorit în acest centru. Pentru că angajările au fost blocate mai mulți ani, la centrul de la Țuicani s-a ajuns ca o asistentă să aibă grijă de nu mai puțin de 10 bolnavi, în condițiile în care normele prevăd un număr de 3-4 pacienti pentru o infirmieră.

Conducerea centrului de la Țuicani spune că nu au bani suficienți pentru a întreține acest centru și singura dată când a primit bani de la stat pentru investiții a fost în urmă cu șapte ani, când o clădire a fost dotată cu termopane. În rest, s-a primit suma de 50.000 de lei pe an, de la primăria Moreni, pentru hrana pacienților și utilități, în timp ce Consiliul Judetean a suportat salariile angajaților.

Autoritatile locale spun că nu au bani suficienți pentru a întreține acest centru, motiv pentru care primarul a cerut o asociere cu Consiliul Județean și a accesat un proiect cu fonduri europene pentru reabilitarea unei clădiri a acestui centru.

 

Informații de background

Până în anul 1960, în locul acestui centru a fost o cazarmă militară, apoi un spital pentru bolnavii de TBC. În 1960 s-a transformat în centru pentru copii cu dizabilități. Din anul 2003, aici sunt internați numai adulți,  aduși din toate colțurile țării, mulți fiind abandonați de părinți, încă din leagăn, pentru că s-au născut cu un handicap. Situația lor este extrem de gravă și au șanse foarte mici de recuperare. Cu toate acestea, cei mai mulți își trăiesc toată viața aici.