Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este unul dintre cei mai importanți sfinți din calendarul creștin-ortodox. El se sărbătorește la 23 aprilie. În tradiția populară, Sfântul Gheorghe mai este întâlnit ca San-George sau Sângeorz, patronul naturii înverzite, al vegetației, al vitelor și al oilor.
În credința populară se zice că atunci când broaștele cântă pentru prima dată, Sfântul Gheorghe ia cheile de la Sfântul Dumitru și deschide porțile naturii către viață. În unele zone, în ziua de Sf. Gheorghe, bărbatul pune ramuri verzi la stâlpii porților, la ferestre și uși, la grajduri și grădini, dar și la mormintele neamurilor, pentru a se feri de forțe malefice. Aceste ramuri se păstrau apoi peste an, ca leacuri împotriva diverselor boli. O parte dintre aceste ramuri verzi se dădeau hrana animalelor pentru a le feri de duhurile rele.
Tradiția spune că dacă în dimineața de Sfântul Gheorghe e multa rouă, anul va fi îmbelșugat.
Se zice că fetele mari dacă priveau într-o găleată cu apă la miezul nopții, în ajunul zilei de Sângeorz, își puteau vedea ursitul. În unele zone ale țării, fetele împleteau cununi verzi și le presărau pe uliță. Apoi urmăreau ce feciori calcă pe ele. Daca baietii pe care ii indrageau nu calcau cununele, era semn ca fetele urmau sa se marite in acel an. Apoi coronitele erau pastrate peste an pentru vraji de dragoste. In alte zone, fetele mergeau in ziua de Sf. Gheorghe in padure pentru a aduna matraguna, apoi atarnau plantele sub streasina pentru a avea petitori bogati.