O, țara mea cu cratimă,
Te mai iubesc cu patimă,
Te mai urăsc cu nepăsare,
Tu, țara mea ce n-are tot ce are!
O, țară cu picioare lungi
Ce știi bunsimțul să-l alungi,
Ce dai rotundul pe pătrat
Și bucuria pe-ntristat,
Te-nnourezi când e senin,
Te plângi că plinul nu-i prea plin,
Dar te ridici și-ți iei dobândă
Din veșnicul și tristul stat la pândă.
O, țara mea cu mititei
Ce ai uitat de „Alelei”,
O, țară plină de sarmale
Făcute-n fostele furnale,
Mi te privesc cu tandră groază
Și te ascund în nesecata oază
De puradei și cărturari,
Mulți puradei, rari cărturari.
O, țara mea cu mii de ode,
Cu locuinți gasteropode,
Sunt mândru că te am în piept…
Dar asta nu mă face mai deștept!
Și nici mai treaz tu nu mă faci!
Gândește-te dacă mă placi,
Sau nu gândi, termină-ți școala
O, țara mea de ala bala!