Bietul de tine! Ești plin de gropi, iar bordurile arată ca niște dinți cariați, rânjesc dintre pavelele decolorate și ciobite. E o gură știrbă, larg deschisă orașul meu de azi… Fostele culori portocalii s-a pierdut prin cenușiul uselist post-electoral. Undeva, în centrul orașului, niște oameni ai muncii au săpat bulevardul, au băgat acolo tuburi groase și… au plecat. Va mai dura multe săptămâni până când,o altă firmă (îndelung licitată la primărie) va astupa catacombele garnisite cu pietriș spălat de ploile din ultima vreme. Roțile mașinilor se opintesc prin tranșeele orașului meu… Zace o tristețe nemăsurată peste Târgoviștea de azi. Primarul nostru, ca și consilierii lui multi-ideologici, din clădirea cu ceas, poartă un fel de cipilici colorate, fixate sub bărbii cu panglici înguste, care galbene, care roșii, care vag portocalii sau verzi. Ai zice că sunt niște botnițe tricotate… Când oamenii politici de azi râd, ei se dau pe spate cu un hohot prelung. Li se zărește gaura imensă a fețelor, împodobite cu dinți de tablă, ca niște ace ascuțite. I-am mai păcălit odată, șoptesc ei, prin cârciumi aristocrate. Așa sunt toate, aici, în orașul tinereții mele, ca o remușcare lipsită de milă. Priviți, spiritele nebune dansează deasupra trotuarelor burdușite de gropi… Am și o concluzie, fără prea mare legătură cu dantura mizerabilă a orașului meu: am citit că Ponta și-a cumpărat telefon cu TACI CRIN! Oare? Să nu fie conexiuni tulburate?
