La 67 km de Târgoviște, Câmpulung oferă câteva puncte de interes din punct de vedere turistic, istoric și cultural. Mănăstire ortodoxă de călugări, Mănăstirea Negru Vodă este poate cel mai vizat dintre ele, fiind un centru monastic cu istorie bogată și însemnată pentru români și nu numai. Denumită după Radu Negru Voievod, cel care a ctitorit-o în anul 1215, a trecut prin cutremure și trăsnet și a fost refăcută de trei ori. Distrusă de cutremurul din anul 1628, a fost prima oară reconstruită în întregime, pe aceeași temelie și cu pietrele ctitoriei inițiale, în 1635, de Matei Basarab. În 1827, arhiereul Filaret Beldiman, cu ajutorul domnitorului Grigorie Ghica, o reface pentru a treia oară și o târnosește în 1832. În perioada anilor 1955-1957 s-a refăcut pictura în frescă de natura neobizantină, cu sprijinul unor călugări de la Plumbuita, conduși de arhimandritul Sofian Boghiu. Vechea pictură realizată de către zugravul Gherman în anul 1831 păstrează în pronaos fragmente din picturile murale, înfățișând chipurile ctitorilor: Negru Vodă, Nicolae Alexandru Basarab, Matei Basarab și al soției sale Doamna Elena, al arhimandritului Filaret Beldiman și al vornicului Pană Costescu.
Mănăstirea adăpostește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român
Deși aflată pe drumul european ce leagă Brașovul de Pitești, liniștea nu este tulburată aici, protejată parcă de zidurile de piatră și de turnul clopotniță – unul dintre cele mai înalte din România măsurând 35 de metri și care, în plus, nu a fost dărâmat niciodată, în condițiile în care a servit și ca loc de apărare. Ansamblul mănăstirii este pe lista monumentelor istorice și conține biserica domnească „Adormirea Maicii Domnului „- din secolul al XIV-lea; Biserica bolniței „Nașterea Sf. Ioan Botezatorul” – din 1718; Casa egumenească – din 1635; Casa domnească/arhierească – din 1301-1900, Chilii – din secolele XIV-XIX și o fântână – de la începutul secolului XX.
Fapt deosebit, biserica de aici găzduiește cea mai veche lespede funerară a unui domnitor român conservată până în prezent. Ea îi aparține lui Nicolae Alexandru Basarab, decedat la 16 noiembrie 1364 și reprezintă cel mai vechi document epigrafic din acele timpuri. Pe mormântul său, poate fi citit următorul text scris în limba slavonă: „ În luna Noemvrie 16 zile, a răposat marele și singurul stăpânitor, DOMN IO NICOLAE ALEX. VOIEVOD, fiul marelui Basarab, în anul 6873 (=1364)”.
În anul 1959 mănăstirea a fost desființată și transformată în biserică de parohie. Ea rămâne astfel până în 1989, când Preasfințitul Calinic, episcop al Argeșului și Muscelului, reînființează mănăstirea, cu fosta ei viață de obște.