Prima oară când am urcat pe jos, la Mănăstirea Bunea, de la Vulcana-Băi, în mai 2011, drumul neasfaltat șerpuia prin pădure, pe deal, oferind o experiență oarecum purificatoare pentru linistea ce întâmpină pelerinii sus. Drumul este astăzi asfaltat, facilitând accesul la locația acestei mănăstiri de călugări, ctitorită în anul 1654, în vremea Voievodului Matei Basarab. Recomand parcurgerea lui pe jos. Este minunat în orice anotimp. “E ceva de urcat” avertizează oamenii. Sunt în jur de 4500 de pași care te pregătesc să întâmpini liniștea așezământului din deal.
Mănăstirea are hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca şi Sfântul Mare Mucenic şi Tămăduitor Pantelimon. Din punct de vedere arhitectural, biserica mânăstirii Bunea, are forma unei nave dreptunghiulare (fără abside laterale), naosul fiind despărţit de pronaos prin doi stâlpi de secţiune octogonală. Pictura iniţială, din secolului al XVII-lea, a fost distrusă cu ocazia reparaţiilor făcute, fiind acoperită de cea din 1785. În prezent, şi această pictură este grav deteriorată, în condiţii mai bune aflându-se catapeteasma. În exteriorul bisericii, pe latura sudică, se mai păstrează urme ale picturii de la 1785, cu scene privind Judecata de Apoi, Sfinţii Gheorghe şi Dumitru, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena şi Sfinţii Trei Ierarhi.
Schitul Bunea păstrează intacte sfințenia și pacea inițiale, într-un cadru în care natura adaugă liniștea ei sfântă. La iniţiativa Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit NIFON s-a construit un nou corp de chilii şi o nouă biserică, în apropiere de vechiul locaş, unde se slujeşte în prezent. 11 călugări formează obștea mănăstirii ce are are și posibilităţi de cazare pentru pelerini. Urcă aici oameni din toată țara, pentru a-și odihni sufletele cu liniște și credință.
Oana Berliba-Soare