Interviu cu domnul doctor Bogdan Cristian Dinu, medic primar la secția de oncologie a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște
Reporter: Ioana- Gabriela Moraru, masterand Jurnalism și studii cultural europene, anul I
În ultimul timp, boala canceroasă a cunoscut o extindere extraordinară și, din păcate, din ce în ce mai multe cancere își încheie evoluția prin deces. La apariția acestei maladii contribuie diverși factori, de natură genetică, hormonală, virotică, precum și substanțe cancerigene ce țin de mediul ambiant, iar destinul evoluției ei este hotărât, în definitiv, de rezistența individuală, condiționată de forțele imunitare proprii ale organismului.
Deși se alocă fonduri consistente pentru cercetarea acestei afecțiuni și identificarea de noi tratamente, expresia ”cancerul este tot atât de greu de definit, pe cât este de tratat” rămâne încă de actualitate. Ceea ce știm cu certitudine este că avem de-a face cu o afecțiune gravă, atât pentru pacient, cât și pentru familia acestuia, dar și pentru medicul oncolog. Foarte puțini sunt cei care vorbesc despre această afecțiune, și mult mai puțini sunt cei care chiar știu ce ar putea provoca declanșarea unei astfel de suferințe, care sunt simptomele acesteia și cum poate fi diagnosticată corect. De aceea, în acest articol, vom vorbi cu domnul doctor Bogdan Cristian Dinu, medic primar la secția de oncologie a Spitalului Județean Târgoviște, care a avut amabilitatea de a ne răspunde la câteva întrebări esențiale legate de această afecțiune, în speranța că informațiile oferite vor fi de ajutor pacienților susceptibili de cancer.
R: Pentru început, să facem o prezentare generală a ceea ce dumneavoastră tratați în această secție, secția de oncologie a Spitalului Județean de Urgență Târgoviște, și anume cancerul. Ce este, de fapt, cancerul?
Dr. D: Este destul de complicat să dăm o definiție exactă acestei boli. Cancerul este, până la urmă, o boală genetică, este o boală care, fie din motive moștenite sau dobândite în timp, sub incidența unor factori biologici, fizici, chimici, provoacă o mutație care conduce, ulterior, la apariția unor gene incapabile să funcționeze în parametrii normali și atunci produc niște proteine ce afectează grav economia întregului organism.
R: Cum se depistează această boală? Prezintă simptome?
Dr. D: Există 200 de tipuri de țesuturi și ca atare pot exista 200 de tipuri de cancer. În astfel de condiții, nu se poate spune că există un singur manual de… gestionare a acestei malformații celulare. Nu! Există pentru fiecare grupă de boli oncologice anumite particularități. Dar există, cel puțin pentru principalele localizări, programe de depistare precoce a cancerului, dintr-o fază tratabilă cu succes. Dar sunt și boli rare pentru care nu există încă instrumente de depistare precoce și atunci, din păcate, numai când se ajunge la o simptomatologie oarecare pacientul ajunge să ceară ajutor, un strigăt de ajutor destul de tardiv, din nefericire.
R: Care sunt persoanele cele mai vulnerabile la cancer?
Dr. D: Am putea spune că cele mai vulnerabile persoane la acest tip de maladie sunt cele expuse unor factori de așa natură încât să le slăbească imunitatea, în primul rând. Ne gândim aici în special la persoane care lucrează în ture de noapte, care nu se odihnesc îndeajuns, și atunci imunitatea are de suferit.
R: Tehnologia are vreun cuvânt de spus în apariția/dezvoltarea acestei boli? Telefoanele mobile și alte astfel de gadget-uri pe care cu toții le utilizăm zilnic?
Dr. D: Nu sunt date concrete care să spună că utilizarea telefoanelor mobile ar putea să ducă la apariția acestei boli. Ne putem gândi, bineînțeles, la apariția unor complicații la nivelul encefalului sau a oricărei alte structuri nervoase, sau a urechii, dar este greu de spus ceva concret. Este adevărat că sunt cercetători care susțin că ar putea duce la apariția acestei boli, dar pentru a susține astfel de teorii trebuie să avem date semnificativ statistice.
R: Există alimente nocive pe care noi le consumăm și care pot facilita apariția celulelor cancerigene? Sau, diverse obiceiuri, mai puțin sănătoase, pe care le avem, pe care, cumva, le promovăm?
Dr. D: Da, există! Desigur! De exemplu, alimentele care sunt excesiv de sărate și care sunt preparate prin impregnarea cu sare, alimentele afumate care pot provoca un cancer de tub digestiv, alimentele alterate care conțin aplatoxine și care pot produce un cancer de ficat, alimentele care conțin pesticide. Cât despre obiceiuri nocive, avem fumatul care despre care se știe cu certitudine că poate induce cancere, alcoolul nu este în sine recunoscut ca și carcinogen, dar poate fi încadrat ca un co-carcinogen, mai sunt unele bacterii, cât și boli virale care pot produce neoplazii.
R: Pe lângă cele enumerate deja, stresul are și el vreun rol în apariția acestei boli?
Dr. D: În ceea ce privește stresul, se poate considera că, dacă te confrunți cu probleme de această natură, și dacă ele cresc în intensitate sau se prelungesc ca și durată, s-ar părea că poate provoca și o deprimare a răspunsului imun, de aici apărând posibilitatea dezvoltării unui cancer. Dar, și aceasta, este o teorie pur speculativă. Nu se poate spune cert că stresul este o cauză de cancer, această teorie nu este verificată.
R: Ce patologie este cea mai frecventă în rândurile pacienților pe care îi tratați?
Dr. D: În primul rând, cancerul bronho-pulmonar care reprezintă, la un loc, o sumă a celorlalte cancere care ne par nouă frecvente, precum cancerul colo-rectal, cancerul de sân, cancerul ovarian. Deci, în primul rând cancerul bronho-pulmonar care este produs, în principal, de fumat, dar și de un gaz numit radon, care este un gaz de mină, de încărcătura radioactivă din pereții caselor în care locuim sau ai clădirilor în care ne desfășurăm activitatea, poate fi produs și de azbestul din atmosferă, mai ales în vecinătatea fabricilor de ciment. Apoi, vine cancerul gastric cu care se confruntă în special populația de vârstă înaintată, din cauza neajunsurilor din copilărie a lipsei dotărilor de factură igienico-sanitară, cum ar fi lipsa refrigeratoarelor, astfel că de multe ori consumau alimentele ușor alterate care, cel mai probabil conțineau helicobacterul pilori care este binecunoscut ca fiind un agent cauzator pentru cancerul gastric. Tot aici putem încadra și cancerul colo-rectal care este produs, pe de o parte, de sedentarism, dar și ca urmare a consumului excesiv de alimente procesate, de mezeluri, de carne roșie, alimente afumate. Acestea ar fi cele mai frecvente tipuri de cancere, cu care ne confruntăm cel mai des.
R: Dintre toate tipurile de cancere cunoscute, care este cel mai rezistent la tratament?
Dr. D: Nu aș putea spune că unul sau altul este mai rezistent însă, se cunoaște o statistică unanim acceptată care spune că, de exemplu, cancerul de pancreas are cea mai slabă rată de supraviețuire, undeva la 5 ani, adică 3-4%, ceea ce este catastrofal.
R: Pentru că tot a venit vorba despre tratamente, care sunt cel mai frecvent utilizate în lupta contra acestei boli?
Dr D: Evident, sunt citostaticele, apoi interferonii, pot fi și terapiile care țin de noile tratamente. Acum se vorbește din ce în ce mai des despre imunoterapie, sau anticorpii monocromali utilizați deja în lupta împotriva cancerului de sân sau cel colo-rectal.
R: Am avut ocazia să întâlnesc bolnavi de cancer care susțin că cea mai grea fază a acestei boli este chimioterapia. Poate fi evitată această etapă, după extirparea unei tumori?
Dr. D: Da, poate fi evitată. Există pacienți care au o metastază după ce au fost operați de un cancer oarecare și metastaza respectivă a fost operată în condiții de siguranță oncologică, adică nu există pe loc rămase celule neoplazice, și atunci nu mai trebuie să faci nici un fel de chimioterapie.
R: În cazul acestei boli, natura ne poate fi de vreun ajutor? Adică, există tratamente mai puțin invazive, pe bază de plante, care ar putea să aibă efect?
Dr. D: Da, există! Păi, o bună parte din medicația noastră este extrasă din plante. Avem medicamente extrase dintr-o Tisă de Corsica, dintr-o Tisă de Pacific, dintr-o iarbă, să zic așa, din Asia Centrală, dintr-un burete marin…
R: În general, vorbind strict despre secția în care vă desfășurați dumneavoastră activitatea, cât de avansată este boala în momentul în care pacientul ajunge la dumneavoastră?
Dr. D: Acuma, vă închipuiți că sunt categorii diferite. Sunt pacienți cu o boală descoperită la timp, dar care fiind descoperită la timp și urmând etapele tratamentelor oncologice, asta incluzând uneori și chimioterapie, există șanse mari de vindecare, dar sunt și pacienți care nici măcar nu mai pot beneficia nici de chimioterapie pentru că starea lor avansată fizică și, până la urmă nu neapărat fizică, dar boala în sine cu povara metastatică atât de mare, încât pacientul nu poate suporta nici un tratament în afara celui menit a-l ajuta cu ceva resurse pentru scurt timp.
R: O să inserez acum și o curiozitate personală, cancerul doare? Cum se manifestă aceste dureri?
Dr. D: Desigur! Ca orice durere, ca o durere de măsea sau ca o durere de naștere, durerea poate să fie de cauze diferite. Poate să fie o durere cauzată de o compresiune, poate să fie o durere cauzată de, până la urmă, o ruptură a unui perete muscular sau a unui perete intestinal care e produsă de tracționarea tumorilor, poate să fie o durere produsă de către un tratament anume, și atunci, evident că durerea este, din păcate, un neplăcut însoțitor al pacientului suferind de cancer. Ea poate să apară din fazele precoce, până la ultimul stadiu și poate fi tratată cu diverse terapii, de la terapii alternative, până la morfină.
R: Pe viitor, care credeți că va fi evoluția acestei boli? Adică, avem motive de îngrijorare mai multe decât în prezent?
Dr. D: Daaa… Avem motive de îngrijorare pentru că, pe de o parte, apar și noi descoperiri care vorbesc despre factori de risc pentru apariția cancerului, cât și obiceiurile omului care sunt într-o continuă schimbare. Pe de altă parte însă, apar terapii noi, apar medicamente noi, apar combinații de medicamente care să țină boala în frâu. Bineînțeles apar și programe de evitare a acestor boli.
R: Am observat că numărul bolnavilor de cancer a crescut exponențial. Se poate spune același lucru și despre șansele de supraviețuire?
Dr. D: Pe de o parte, nu cred că au crescut exponențial, ci mai degrabă au fost mai bine diagnosticați, dar asta nu înseamnă că sunt puțini. Sunt mulți, într-adevăr, dar cancerul este, ca și incidență, pe locul doi, după bolile cardiovasculare, dacă nu la egalitate cu acestea. Și atunci, bineînțeles că ne putem gândi că și groaza noastră ca societate, că până la urmă este o groază de a nu face această boală teribilă, e pe măsură, și asta a dus și la apariția unor programe de screening, de depistare în masă, pe de altă parte, de programe de tratament noi, unele dintre ele care acum ni se par năstrușnice, dar care probabil se vor dovedi eficiente în viitor, poate vor ține în frâu și transforma cancerul, așa cum au spus nord-americanii, într-un număr nu foarte mare de ani, într-o boală cronică, cum este diabetul.
R: Din ce în ce mai mulți copii sunt diagnosticați cu această boală. Cum vă explicați acest lucru?
Dr. D: Cred că este din cauză că sunt expuși, pe de o parte, în familiile în care ei trăiesc, la fum de țigară, pe de altă parte, la combustibili de tip diesel, pe de altă parte, la unele obiceiuri alimentare cum ar fi mezelurile sau carnea procesată și, bineînțeles că pot avea și cauze genetice.
R: Vorbind despre obiceiuri nocive ale românilor, în cazul persoanelor care nu au fumat, nu au consumat alcool și au dus, în general, au avut un stil de viață sănătos, dar au fost totuși diagnosticați cu această boală, ce le spuneți de obicei, cum vă explicați acest lucru? Pe lângă ereditate…
Dr. D: Pe lângă ereditate… oamenii sunt niște ființe biologice care au o perioadă de înflorire, de creștere, de stagnare, de declin. Și când intrăm în faza de declin, deși asta nu este neapărat o regulă, apar înăuntrul materialului genetic, al ADN- ului, niște erori de copiere. Iar aceste erori de copiere fac ca acei tenomeri (care sunt ca niște antene ale cromozomilor) să se tocească și tocesc și informația legată de acele gene care ne apără de tumori și atunci, dacă acele gene (care sunt un fel de santinele), dispar, pot să apară și aceste boli.
R: Ați avut pacienți care nu au reușit să înțeleagă efectiv ce li se întâmplă? Cum gestionați aceste situații?
Dr. D: Desigur. Probabil că dânșii aveau un oarecare crez că există o boală gravă în ceea ce îi privea, dar nu doreau să pună familia într-o postură de a-și irosi resursele, timpul, de a-și irosi până la urmă viețile pe lângă ei, mai ales la persoanele în vârstă se observă acest lucru, și ei mai degrabă refuzau să înțeleagă și nu cereau explicații amănunțite, nu voiau să afle ce se întâmplă cu ei. Dar sunt convins că știau.
R: În oncologie se întâmplă minuni? Ați avut cazuri?
Dr. D: Da. Și în oncologie se întâmplă minuni. Am avut cazuri în care persoane cu un drum al vieții aproape de final, dintr-o dată s-a redeschis. Acum, să nu vă închipuiți că a fost un miracol, ca și o floare care, după o iarnă îndelungată, înflorește și ne bucură cu frumusețea ei. Nu. Lucrurile acestea se întâmplă atunci când existe medicamente eficiente și terapia respectivă este aleasă la momentul oportun pentru o persoană care s-ar preta să primească o astfel de terapie. Și astfel, uneori, și rezultatele sunt uneori spectaculoase.
R: Pacienții care reușesc să învingă cumva această boală, ce vă spun, care este perspectiva lor asupra vieții? S-a întâmplat să vă împărtășească astfel de idei?
Dr. D: Desigur! În primul rând că atunci când un pacient ajunge aici din eroare, i se dă un diagnostic despre care i s-a spus că este cancer, iar apoi va primi un telefon sau o scrisoare în care i se spune că nu are această boală, exultă, sare în sus de bucurie și te-ar strânge în brațe. Asta, pe de o parte. Pe de altă parte, sunt unii care, așa cum ați spus și dumneavoastră, sunt vindecați, iar lucrul acesta se dobândește după îndelungi tratamente și o istovitoare cale care nu îi lasă să se exprime într-un mod expansiv, așa că lucrurile se întâmplă lent și bineînțeles nu îți pot împărtăși ceea ce simt, atitudinea generală nu are cum să fie ca atunci când ar fi trecut prin aventuri impresionante despre care să îți poată spune ”Uite prin ce am trecut și din ce am scăpat!”. Probabil o iau ca pe o experiență de viață oarecare și nu îți destăinuie foarte multe. Sunt doar ușurați că s-a terminat.
R: Dintre pacienți și rudele acestora, care sunt cel mai dificil de abordat?
Dr. D: De regulă, dificil de abordat sunt rudele care vin după ce s-a declanșat tot acest proces de diagnosticare, de depistare a bolii, apoi, după ce boala a fost declarată cancer și s-a început un oarecare tratament și ei vin în urma celorlalte rude și probabil au ceva de împărțit legat de poziția lor în familie și vor să ceară explicații, vor să întrebe de ce aici la spitalul acesta și nu la un alt spital de rang superior, de ce acest tratament… Alte situații sunt cele legate de neacceptarea faptului că boala s-a soldat cu un deces și bineînțeles că apar discuții, uneori tensionate, soldate cu acuzații cum că dacă era în altă unitate spitalicească de la București, bineînțeles, acolo lucrurile ar fi stat cu totul și cu totul altfel. Dar dânșii uită să ia în considerare că, până la urmă, tratamentele sunt aceleași, că și tratamentele noastre tot de la București vin.
R: În zona noastră, cât de gravă este situația bolnavilor de cancer, ca număr?
Dr. D: Ca număr, nu aș putea să vă spun că există o statistică, până la urmă, a pacienților de cancer, există un registru județean al pacienților de cancer, dar acest registru nu poate oferi niște date foarte detaliate pe categorii de boală, pe categorii de vârstă, zone geografice, pentru că acest lucru cere personal, cere bani, cere aparatură, cere o arhivă specială… Bineînțeles că aceste date se pot accesa din fișele pacienților, din arhiva noastră și din foile de observație, dar nu aș putea spune că există un instrument, cum este cel din Statele Unite ale Americii, care se cheamă SEERP (Surveillance, Epidemiology and End Results Program), practic un fel de bilanț al maladiilor acestor oameni, care s-au prăpădit, nu neapărat pentru că au avut cancer, care oferă posibilitatea de a retrăi toate momentele prin care a trecut un pacient, se poate revedea inclusiv ce medicamentația prescrisă, în ce secvență s-a administrat.
R: Ce îmi puteți spune despre rata de mortalitate în rândul pacienților diagnosticați cu cancer?
Dr. D: Asta nu pot să v-o dau cu exactitate, dar pot spune că este o rată care se înscrie și la noi în spital, în cea națională. Adică, ea depinde pe de o parte de momentul prezentării, apoi depinde de opțiunea pacientului de a face un tratament, pentru că pacientul este întrebat dacă vrea să facă un tratament mai dur, de genul celui citostatic, care îi va provoca anumite neplăceri, va avea o greață, va avea poate lipsa poftei de mâncare pentru o anumită perioadă de timp, poate va avea o stare tensionată, poate va avea o stare de slăbiciune fizică și unii spun că doresc să li se administreze un tratament mai slab și atunci, bineînțeles că șansa de supraviețuire va fi una mai mică.
R: În ce măsură tratamentul acestor bolnavi este acoperit de Casa de Asigurări de Sănătate?
Dr. D: Este acoperit în privința tratamentelor cu intenție de curabilitate, de a-l vindeca pe respectivul pacient. Pe de altă parte, dacă nu este vorba despre intenția de vindecare a unei boli metastatice și de mărirea șanselor de supraviețuire, medicamentele care sunt disponibile la noi în țară la ora actuală în mare parte acoperă toată plaja de tratamente. Evident că există loc și de mai bine, dar în principal există medicamente pentru tratamentul cancerului.
R: Și beneficiază de acestea în mod gratuit sau sunt nevoiți să le achite din buzunarul propriu?
Dr. D: Da, beneficiază de acestea. Guvernul actual a decis să elimine acele comisii care făceau ca uneori tratamentul să întârzie poate cu două luni, și am avut cazuri în care pacienții au întârziat cu două luni și s-au prăpădit. Acum, practic un tratament poate să fie început într-o săptămână, poate chiar într-o zi, dacă are toate analizele la dispoziția medicului care inițiază acel dosar electronic și dacă toate condițiile acestea sunt îndeplinite, a doua zi poate începe tratamentul.
R: Iar acum, ca să încheiem într-un mod pozitiv, ne puteți oferi câteva sfaturi, în speranța că ne putem pune la adăpost de această boală?
Dr. D: Desigur! În primul rând, orice modificare în starea noastră de sănătate, cel puțin în ce privește bolile cu incidența cea mai mare, să zicem o tuse care își schimbă caracterul, devine mai frecventă, o slăbire în greutate pe care nu ne-o putem explica, neținând o cură de slăbire, o durere care nu trece după câteva săptămâni, orice lucru de acest gen, pe de altă parte o sângerare care nu se mai oprește, în afara celor fiziologice, apoi o pierdere de poftă de mâncare, de apetit alimentar, pot fi un semnal al unei boli oncologice. Ca atare, la orice semnal de acest gen, recomand prezentarea la medic pentru un consult de specialitate, nicidecum ignorarea acestor simptome și încercarea de a ne trata singuri sau sperând că va trece de la sine.
Facebook
WhatsApp
TikTok
