Astăzi o cunoaștem pe Alina Daniela Bica, o tânără cu o profesie mai puțin obișnuită pentru „o domnișoară”.
Alina este din Târgoviște și la doar 26 de ani este șofer pe o mașină de transport agabaritic. Sunt multe motive pentru care am ales să o aducem în atenția dumneavoastră. Alina este un model de ambiție, de perseverență și de inocență. Am descoperit la ea fericirea unui om care și-a împlinit cel mai mare vis, un suflet de copil care tânjește după afecțiune, dar și o femeie inteligentă și echilibrată.
Alina nu este ca toate celelalte fete de vârsta ei. Mi-a mărturisit că și ea este pasionată de make-up, însă meseria pe care și-a ales-o nu este una tocmai ușoară. Ba mai mult, mi-a mărturisit că „dacă era ușor, atunci nu era de mine”. A trecut prin seminarul teologic, a terminat două facultăți și a lucrat ca Planificator de nunți. Un alt lucru care ne-a mai atras atenția la ea a fost păpușica blondă pe care o poartă peste tot cu ea și căreia i-am aflat povestea. Imediat ce am adus-o în discuție pe „Codiță”, Alina s-a înseninat și vorbea despre păpușa ei așa cum vorbește o mamă despre propriul copil.
Alina, povestește-ne puțin cum ai ajuns ca după 2 facultăți, complet diferite, să iei decizia de a practica o astfel de meserie?
Tatăl și fratele meu, care sunt tot șoferi profesioniști, mă luau cu ei în curse prin țară. Acest lucru mi-a stârnit pasiunea pentru camioane. Mi-a plăcut foarte mult ceea ce făceau ei. Mi-am spus: Într-o zi o să fac și eu asta! Am luptat pentru visul meu! Un vis împlinit. Camionul este a doua mea casă.
Și totuși, te-ai înscris la 18 ani la facultatea de geografie. De ce nu ai rămas acolo? De ce nu ai făcut o carieră din asta?
Am văzut că nu mă regăsesc în tot ceea ce se învăța acolo. Apoi m-am înscris la sport, am luat toate probele, dar parcă îmi lipsea ceva… După m-am hotărât și eu să fac școala de șoferi. Am obținut atestatele pentru marfă, iar din ianuarie 2018 am început activitatea la o firmă de transport agabaritic din Austria.
Nu ți-a fost teamă că îți va fi greu ca femeie într-o astfel de meserie? Că vei fi discriminată sau privită diferit?
M-am gândit că odată ajunsă aici o să întampin anumite dificultăți. Mulți am observat că se uitau cu admirație la mine. Mă felicitau. Fac meseria aceasta cu foarte multă pasiune. Nu am nicio problemă să cuplez și să decuplez singură, să leg chingi sau să fac alte activități ce țin de meseria asta. Este destul de greu să vezi în față doar maișni și drumuri. Eu am o vorbă: Dacă era ușor atunci nu era de mine.
Cum e viața socială pentru un șofer de camion? Îți dorești o familie? Poate un copil?
Vin acasă la două-trei luni… Viața socială pentru o șoferiță de TIR nu este ușoară, dar nici imposibilă. Momentan contează mai mult pasiunea și profesia. Întâi să mă realizez, apoi vin și restul. Deocamdată mă consider la început și sunt foarte entuziasmată. O să vină și familia când va vrea dumnezeu, dar la meseria asta clar nu voi renunța. Consider că este prea devreme să mă gândesc la viața de familie.
Și acum să discutăm despre lucrul care ne-a atras inițial atenția. Care este povestea păpușii pe care o porți cu tine peste tot?
Este un subiect care îmi place foarte foarte mult! În autogrill-ul în care așteptam mașina de însoțire a transportului agabaritic pe care îl efectuam spre Marea Britanie, am descoperit pe unul dintre rafturile magazinului mai multe păpuși. Dintre toate acele păpuși doar una singură m-a fascinat și mi-a captat atenția foarte tare. Pur și simplu nu-mi mai puteam lua ochii de la ea. Era păpușica cu rochiță mov, ochișori albaștrii, cu două codițe împletite. De aici și numele ei – Codiță. M-am decis să o cumpăr pe loc, iar de atunci o port cu mine în toate călătoriile; în orice colț al lumii, indiferent că este vorba despre muncă sau concediu. Țin foarte mult la ea, am grijă de ea. Nu îmi e rușine cu ea. Este cea mai bună prietenă a mea. A devenit faimoasă după ce am postat primele poze. Oamenii mă întrebau de unde o am, îmi spuneau că este foarte frumoasă și dacă vreau să o vând. Categoric nu! Ea este doar pentru mine! Face parte din viața mea.
Deci, ea este acel „acasă” pe care simți nevoia să-l iei cu tine; acea afecțiune de care ai atâta nevoie fiind mai maereu singură, dar și copilăria și inocența pe care încă le mai ai.
Da! Da! Este acel ceva de care nu mă pot lipsi. O consider ca pe fetița mea.
Alina este un om sensibil, un model de ambiție, putere și perseverență și un copil care are multe emoții de împărtășit. Sperăm că v-a plăcut povestea ei și că ați înțeles că niciodată nu e târziu pentru a împlini un vis.
Autor: Claudia F. Badea
Facebook
WhatsApp
TikTok
