RAFTUL CU POEME – Ioan VIȘTEA: JURNALUL DE LA MAHALA

                                                   Unde sfârşeşte asfaltul şoselei

 

 

                                                   Unde sfârşeşte asfaltul şoselei

                                                   şi începe uliţa mare tapetată cu bibilici sidefii,

                                                   e Monumentul Eroului Necunoscut.

                                                   Din care război, dacă o fi fost vreunul,

                                                   nimeni nu mai ştie astăzi să spună.

                                                   Nici a cui victorie strigă soldatul de bronz,

                                                   când împunge aerul cu baioneta

                                                   aşa de realist că parcă-i din carne şi oase…

                                                   Aici, la picioarele lui, încordate ca pentru atac,

                                                   are staţie „ploieşteanul” cu vopseaua scorojită

                                                   şi roţi din dovleac;

                                                   aici, ţin sfat babele uitate de Dumnezeu,

                                                   cunoscute drept ţestoasele satului;

                                                   aici, întoarce dricul, maşina Salvării, ecarisajul, hingherii;

                                                   aici, îşi rezeamă  bicicleta poştaşul şi fumează „Carpaţiul”;

                                                   aici, de Bobotează, preotul face popas,

                                                   cât să-şi clătească cu aghiazmă proteza;

                                                   aici, au fost aduşi prin ’50 chiaburii Mahalalei,

                                                   să-i înfiereze un politruc cu şapcă, ciupit de vărsat;

                                                   aici, o dată pe an, vine fanfara, un rezervist în căruţ

                                                   şi o maşină de la judeţ plină cu somităţi;

                                                   ha! ha! aici, nebunul satului a chemat poliţiştii să le arate,

                                                   în mâinile soldatului ţeapăn, arma lipsă

                                                   furată din rastelul Asociaţiei vânătorilor sportivi;

                                                   primăvara şi toamna, aici, opreşte circul,

                                                   căluşeii, maşinuţele, trenul electric

                                                   apoi, un ansamblu folcloric în care ţopăie veveriţele.

                                                   În fiecare seară, aici, un cârd de ciori răguşite prezintă onorul

                                                   şi tot atunci, pe treptele soclului,

                                                   câţiva beţivi cad morţi cu capul în piept pentru patrie.