să nu te miri –
nu e loc de mirare.
cu vremea, peste tine
o să treacă o şosea, o centură ocolitoare,
o autostradă cu şase benzi;
autostrada, să zicem, A4,
întocmai colii de hârtie care
nu te-a mai încăput
de-a trebuit să-ţi odihneşti gândurile
într-un câmp cu mohor,
cu verdeaţă.
cu verde aţă, adică.
nu tu
descărcare istorică;
nu tu femei cu pistele de la Nazca
tatuate pe coapse;
nu tu poze de familie
în sepia, la minut;
nu tu
silogisme, sinapse;
nu tu
nimic.
parcă te vezi:
viitorimea pe patru roţi
îţi trosneşte,
îţi tasează oasele
alergând încolo
şi-ncoace,
nici ea nu ştie-ncotro,
oho,
cu două sute kilometri la oră,
oho.