Plouă, plouă întruna, asta nu e vară, nu a purtat niciodată sandalele cele noi. Și dacă nu ar ploua, la birou e prea frig, îi îngheață picioarele și în pantofi, cum ar fi dacă ar veni în sandale?
Să vină odată vara, distracția, e urât, plouă și e frig. Ce vară e asta fără soare, mare și distracție?
Azi e prea cald. În tramvai e înghesuială, oameni și mirosuri de toate felurile se amestecă în aerul fierbinte. E incredibil cum azi e atât de cald, cum totul s-a încins brusc. Probabil că nu va ține mult, nici nu mai știe cum e mai bine, să fie cald, cum e de obicei vara, sau să plouă mult și să semene a toamnă?
„Atunci când guvernul se teme de popor e democrație; atunci când poporul se teme de guvern e tiranie”. Cineva e atât de nemulțumit încât a lipit un bilețel cu această cugetare în interiorul unui tramvai încins de căldură sau sufocat de aburii ploilor.
Două fete și un băiat, toți trei încă la grădiniță, după aparențe, au recuperat un pisoi al unei vecine, care se pierduse prin jurul blocului. Se grăbesc să îl înapoieze stăpânei, aleargă precipitați cu el în brațe. Băiețelul se întreabă, oare vor primi ceva drept răsplată? Una dintre fetițe îi răspunde că nu trebuie să aștepte nicio răsplată și că mai bine ar considera, pur și simplu, că a făcut o faptă bună.
Tună și fulgeră, din când în când. E răcoare, plouă, e cald, e bine. E totuși vară.
CĂTĂLINA CRISTACHE este absolventă de limbi moderne, la Universitatea București, a terminat un master la SNSPA și, mai ales, CARABELLA târgovișteană…