1. Când eşti
obosită, părul
tău seamănă
cu arama
samovarelor vechi.
Dacă-l mângâi
un praf invizibil
mi se depune pe degete.
Îl simt lipindu-mi-se de
piept ca o vulpe rănită.
Cade pe umărul meu ca o
ploaie măruntă şi
melancolică.
2. sărut
Buzele tale
miros
câteodată a tunet.
Rareori
a cenușă.
În zori
totdeauna a
margarete.
Cel mai adesea miros
a nimic.
Ale mele sunt uscate de
sete și roșii ca
niște
frunze de toamnă.
Ce mai aștepți?
Arde-le
fără mila!
3. Aproape seară de
seară
deschizi uşile
şifonierului.
Iţi priveşti îndelung
hainele pe
care le purtai
astă-vară. Da, a trecut
vremea fustelor
largi, pe care
vântul ţi le
mula pe picioare pe
faleza de la
mangalia.Vremea
eşarfelor de
culoarea coniacului.
Astăzi
porţi sacouri severe, iţi pui
tot mai des ochelarii.
De mult n-ai mai
aprins lumânările.
De mult nu s-au mai
auzit în camera asta
paşii unui bărbat.
Parcă văd
cum începi
să te legeni uşor.
Ca şi cum ai dansa.
În braţe cu rochia neagră
care-ţi făcea
într-un bar din
braşov şi mai albe
picioarele.
4. Ora
trei noaptea.
Scrumiera
e
plină de
mucuri. Acum
ochii femeilor
au cearcăne
vinete. Acum
gura ta
străluceşte in
întuneric ca
pupila unei
pisici in timp ce
visezi
colţuri de
plajă sălbatice.
Când se întunecă,
dragostea mea,
se întunecă
dinspre mine spre tine.
5. Într-o
grădină
plină de flori
mama scoate
un grăunte de
praf din
ochiul copilului.
E foarte tânără
şi are o
o umbreluţă de
soare. Apoi
cocoşelul de aur
spune limpede
bună seara.
Şi Nora îmi
zice pe urmă la
telefon: ”Ce
dimineaţă
plăcută cu
voi
şi cu
îngerii voştri de
tablă”.
6. Altădată îmi aduceai
poeme, acum îmi
cumperi cămăşi.
Te gândeşti
la o slujbă
bănoasă. Îmi spui
cine s-a mai
imbogăţit şi cine
crapă de sărăcie.Vezi în
gând chipuri înecate in
osânză trandafirie. Chipuri de
miniştri sau
diplomaţi.
Degeaba nu mă asculţi.
Degeaba mâinile tale
numără parcă
pe masă bancnote.
Niciodată n-am
fost mai aproape de
mayerling ca atunci in
botanică.
Asculta-mă bine:
mie mi-e frică de
locurile unde
marea
nu are
nici gust, nici
miros.
Nu-mi fac
proiecte de glorie.
Nici măcar
proiecte de fericire.
7. Nu degeaba
i-ai îndrăgit
pe „marii criminali ai istoriei”,
Soarele de la austerlitz
răsărea
dimineaţă de dimineaţă-n fereastra
mansardei tale din câmpina,
tocmai la ora
când eu reciteam cu tristeţe,
la lumina veiozei,
memorialul de la sfânta elena.
Eu ţineam mereu cu învinşii, iar tu
cu generalii victorioşi.
Succesul strălucea
câteodată metalic
între trupurile noastre
obosite de dragoste
ca
sabia lui
tristan.
8. De câte ori o
fată aprinde o
lumânare
înfloreşte afară
măceşul sălbatic,
iar undeva
departe-departe
(poate in kamceatka)
se naşte un
suflet de om.
9. Suntem aproape de mayerling.
Fetiţa adună
conuri de pin şi
priveşte cu teamă
la sperietoarea de păsări.
Aici a descălecat kaiserul şi
i-a cerut lui trude cea grasă
un pahar cu vin roşu.
Dincolo era şura lui lothar
unde oamenii au găsit într-o dimineaţă
o fată necunoscută
pe jumătate mâncată de urşi.
10. Nu eşti
agatha grigorescu
bacovia. Te uiţi cu
dispreţ la
pumnii mei mici de
copil. Deteşti
gesturile mele
stângace. Şi cad peste
noi
<<corbii poetului tradem>>.
Smocuri din părul
cenuşiu al
învinşilor.
Umbrele lor
călăresc alături de mine
către cordoba cea
cu o sută de
turnuri.
Priveşte:
femeile bete
din rahova
fac exerciţii de
zbor. Iar pământul
vine spre ele ca
botul unei tramvai.
Parcă ar fi
surorile mele.
Surorile mele!
Iarăşi am băut
până noaptea târziu
vodcă amestecată cu
sânge. Acum
plouă pretutindeni
indiferent,
iar tu te uiţi în
vitrina
unui magazin de
bijuterii.