Toamna cu plete lungi
Răvășește-mi toamna,
culori pictate pe litere curg
picuri din ploile cu franjuri lungi,
amestecate cu lacrimi,
cristale pisate de timp și neputință.
Amestecă-mi toate anotimpurile plecate
și lasă-mi toamna cu plete despletite și aurii.
Te-am așteptat iubire atâtea anotimpuri
de nu credeam că ai să poți veni
la un sfârșit de toamnă
când toate în jur se ofilesc și pică.
Toamnă cu frunze curse
Pictează-mi iubite, toamna pe pleoape,
curge-mi ploile mute pe buze,
până la glezne îmbracă-mă
cu mângâierea gândului tandru
și ocrotește-mi visul verde, cuvânt nerostit.
Undeva în lume lăsasem iubirea
să mă aștepte și ai găsit tu
bobul de mărgăritar neșlefuit
și neatins de patimi mute.
Nicicând toamna asta nu poate
fi mai bogată, fără dragostea mea,
topită pe frunze, curse în mere și gutui
la fereastra care nu putea rămâne nedeschisă.
Îți picur pe buze culoare după culoare
și ai să-mi recunoști gustul
în tine, din altă viață, din alt timp
când mă voiai a ta și când nu învățaseși
culorile și dorul.