Întreabă-mă
Îmbracă-mă, dezbracă-mă,
cu gândul, cu visul neclar,
biblioteci de cuvinte mă acoperă
când foile rupte cad,
sub pași șovăielnici refacem
scenariul scris,
atunci când gândul dintâi încălzește privirea.
Acoperă-mă pagină cu pagină,
vorbe nespuse îmi croiesc
veșmântul cu parfumul păstrat
doar pentru mine.
Vindecă-mi încet, răni obosite de așteptare,
netezește tandru urma unui sărut așteptat
și scrie rânduri drepte
pe cartea deschisă din suflet.
Senzuala dorință acoperă coperta
poveștii rescrise uitată pe noptiera dimineților
care-mi sparg privirea cu gând nedecis.
Atunci, întreabă-mă de început
sau sfârșit de rând.
Iubirea cere îngăduinţă
Am scris un rol pe genunchii sorţii,
nu mereu perfect întinşi
şi m-am chinuit să nu strivesc nici o literă
sentiment sau gând, ca să încapă ȋn poveste.
Succes nu există.
Ȋn astfel de cazuri refuzăm aplauzele
prea sonore, ce trezesc pruncii neobișnuiţi
cu spectacolul.
Fugim de durere şi consumăm crema
prăjiturii expuse pentru noi.
Iubirea oboseşte, se tânguie şi cere îngăduinţă
să stea pe primul rând.
Nu împărţim noi locurile,
dar am creeat un spaţiu special, pe partea stângă
unde nu s-a apropiat nici un sentiment nedorit,
cu rol în inimă.
Oboseşte actorul atunci când se toceşte rolul
şi moare lumina,
deşi cerem răbdare şi îngăduinţă iubirii.