Niște vorbe acolo
Joacă-te cu mine iubite, joacă-te
de parcă aș fi începutul
și privirea-ți să curgă
de la gleznă la suflet
și înapoi la verbul neconjugat
la timpul prezent.
Aruncasem niște vorbe acolo
și te-ai speriat
cât de repede puteau
încolți semințele, aruncate
într-o gară închisă, prin care
nu mai trecea niciun tren.
Și jocul începe când
îți întorci privirea răvășită
de un gând neucis.
Rugăciune
Doamne, tu care mi le dai
pe rând pe toate,
mi-ai uitat un gând
pe care ți-l lăsasem
mai de-o parte,
cântec neplâns,
șoaptă de dor neucis,
arată-mi calea care înalță.
Deschide tu și ușa și fereastra
de crezi că nu au loc
iubirea și speranța să intre
să inunde din gleznă
până-n creștet, făptura-mi
așteptândă.
Doamne, tu care le poți
pe toate, ajută-mă
să nu mi se usuce zborul
și lasă-mi darul tău la ușă,
mai lasă-mi pasul ferm
pe treapta scării
care nu tocește dorul.