„ Iubi-Te-voi, Doamne!”
Gândul la ziua care urmează, la ce va fi, îi neliniștește pe oameni. „Auză-te Domnul în ziua necazului, scutească-te numele Dumnezeului lui Iacob. Trimită ție ajutor din locașul Său cel sfânt și din Sion sprijinească-te pe tine. Pomenească toată jertfa ta, arderea de tot a ta bine plăcută să-I fie. Dea ție Domnul după inima ta și tot sfatul tău să-l plinească.” (Psalmul 19, 1-4 )
Reușită sau nereușită, boală sau sănătate, viață sau moarte, a câștiga sau a pierde, a fi sau a nu fi iubit, a avea sau a nu avea, a ști sau a nu ști, a primi sau a nu primi, a afla sau a nu afla adevărul, a fi sau a nu fi trădat, acestea și altele creează incertitudinea care îl face pe om să spere în ajutorul divin. În puținătatea credinței noastre, ne așteptăm ca totul să se rezolve cu bine, să dobândim liniștea pentru timpul care va urma. Așa cum știm că este o vreme pentru orice sub soare, ar trebui să acceptăm că poate fi și rândul nostru să fim nefericiți, bolnavi, răniți sufletește, săraci, înșelați sau umiliți. Acestea sunt, toate, atributele oricărei vieți omenești și întâmplările din care se nasc ele ar trebui să le primim așa cum primim bucuriile, darurile sau reușitele. Aducem lui Dumnezeu jertfa după putere, după măsura credinței și după pricepere… De multe ori strădania noastră ține locul faptelor noastre bune. Atât putem atât ne pricepem, dar așteptăm ca Dumnezeu să ne trimită ajutor… Și în minte se așază cuvintele: „Iubi-te-voi, Doamne, vârtutea mea. Domnul este întărirea mea și scăparea mea și izbăvitorul meu.” ( Psalmul 17,1)
Facebook
WhatsApp
TikTok
