Limba română a devenit obositoare pentru mulți din aceia care se înjură între ei, uneori până la… „desființare”. Nu mai caută nimeni prea multe cuvinte în care să se „dea în stambă” și nu mai are nimeni chef de sensurile clare ale unor cuvinte dintre cele pe care le folosește cel mai des. De nuanțe ce să mai zic, sau de un înțeles cât de cât real al unor expresii sau noțiuni, dintre care unele tind să-și piardă proprietatea ori să fie demonetizate, până la ridicol..
Vreau să spun că de aceea, probabil, intoleranța, atacurile ordinare la persoană, bârfa dizgrațioasa – mai ales la adresa unor persoane publice sau cu notorietate – sunt dominate de unele cuvinte scuipate din multe guri, ca „embleme adjectivale” în obrazul „adversarului”, sau a celui pe care îl antipatizează orice meltean politic român sau orice meltean-jurnalist român, precum și alte categorii de melteni,.. Cuvinte de genul:„comunistule”, „nostalgicule”, „nazistule”, „bolșevicule”, „ KGB-istule”, „securistule”, „torționarule”, „extremistule”, „teroristule” și încă vreo trei-patru, printre care, venind tare din urma, pe turnanta „talk-show”-urilor și-a Fb.-ului, „rusofonule”…
Sau o fi vreun „trend” sau poate chiar un adevărat „program” inclus în discursul public rostit sau scris al unora, mai prezenți și mai vizibili in mass-media, de discreditare voită și, cum spuneam, de demonetizare a sensurilor acestor noțiuni, încât nimeni să nu le mai dea vreo importanță, ori să le mai ia în serios de la un moment dat… Care cam e!
CONSTANTIN VAENI este un mare regizor al cinematografiei naționale, un poet al secvențelor și un maestru al dialogului interior, așa cum s-a scris, un drumeț în calea lupilor de ieri și de azi…
Facebook
WhatsApp
TikTok
