CULTURA LA MARGINEA ȘOSELEI – Teodor Constantin BÂRSAN: Sibiu – modelul cultural românesc

Nu am accese de patriotism local sau regional şi nici nu cred în superioritatea culturală a Transilvaniei, dar nu pot să nu observ cum se transformă Sibiul în perioada primăverii. Din lunile mai- iunie, când începe FITS (Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu) în cadrul SibFest (http://www.sibfest.ro/) până în octombrie, când are loc festivalul Cibinfest, festival inspirat după bavarezul Oktoberfest, Sibiul este un oraş în sărbătoare. Plimbându-mă pe străzile centrului vechi nu aş fi putut spune dacă sunt într-adevăr la Sibiu sau la Rio, dacă sunt în Ardeal sau în Brazilia. Trupe de samba, fanfare au defilat pe străzile Sibiului şi au umplut burgul cu muzica lor, Bossa nova, samba, bangra africană, marşuri italiene, nici nu mai ştiai exact unde te afli, piese de teatru spectaculoase în cafenele şi în săli de concert zilnic, expoziţii de pictură şi fotografie şi, mai nou, fabulosul Luminarium, muzeu al luminilor… Este greu de transpus în cuvinte frumuseţea Sibiului în această perioada. Este imposibil să fii trist, deprimat sau supărat când, zile în şir, oraşul tău este într-o permanentă sărbătoare. Mai mult decât atât Sibiul atrage sute, mii de turişti, artişti, oameni de cultură de pe toate continentele, la rândul lor fascinaţi de atmosfera orașului.

Orice oraş care aspiră la o asemenea popularitate poate şi trebuie să observe activitatea culturală a Sibiului. Mă întreb câţi oameni ştiu câte ore de muncă se află în spatele acestor manifestări culturale? Festivalul a fost organizat superb, iar aceasta presupune responsabilitate şi muncă asiduă. Toţi cei care au  lucrat în cadrul Sibfest au făcut-o cu responsabilitate şi conştiinciozitate. Pot să spun, fără nicio exagerare, că Sibiul este o bijuterie a turismului şi culturii româneşti, iar cine nu l-a vizitat are enorm de pierdut. Puteţi desigur să cheltuiţi câteva mii de lei  pe un sejur la Mamaia sau oriunde pe litoralul românesc și să vă întoarceţi puţin dezamăgiti de serviciile de acolo (şi nu numai) sau puteţi să economisiţi bani, energie, nervi, efort, orientându-vă către Sibiu şi să aveţi o vacanţă memorabilia. Nu vreau să fac din acest articol o campanie de marketing, o campanie de promovare a turismului  sibian. Sibul nu are nevoie de aşa ceva. Vreau doar, poate, să arăt ce simte un târgoviştean faţă de burgul sau adoptiv. Dar poate am vorbit prea mult de organizare şi prea puţin despre locuitorii Sibiului. Afişele cu „Aici se dă Bună ziua şi se spune Mulţumesc. Sibiu – Capitala Bunelor maniere” pe care le puteţi vedea în aproape fiecare magazin şi supermarket (http://www.romaniapozitiva.ro/featured/aici-se-da-bună-ziua-şi-se-spune-mulţumesc/) nu sunt „de formă” ci sunt strict respectate. Politeţea şi bunele maniere sunt un „must have” într-o capitală culturală. Acum revin si mă gândesc la Târgovişte, al doilea oraş de care mă simt foarte ataşat şi mă gândesc la potenţialul enorm turistic şi cultural şi care este în mare parte neexploatat. Am spus că Sibiul este bijuteria turismului românesc. Ei bine, Târgoviștea l-ar putea surclasa cu ușurință. Unii dintre dumneavoastră, citind această frază, vor zambi uşor sarcastic. Dar ceea ce spun e foarte adevărat. Sibiul nu are nici jumătate din istoria şi importanța Târgoviştei, din bogăţia ei culturală. De aceea Târgoviştea, dacă şi numai dacă turismul ei ar fi exploatat, ar putea deveni cu uşurinţă o capitală culturala. Dar aşa cum m-am referit, mai sus, la bunele maniere, schimbarea trebuie să vină din noi. Nu poţi aştepta la infinit sau spera în zadar ca „edilii” oraşului să facă o schimbare. Simplii locuitori ai oraşului, cei care nu deţin funcţiile publice trebuie să facă o schimbare, în comportament, în respectul pe care îl au faţă de oraş şi față de ceilalţi locuitori. Poate că schimbarea ar trebui să vină de sus, însă istoria recentă ne-a arătat că nu ne putem baza pe conducători. Un primar nu ar trebui să fie asemenea unui senior feudal, unui baron ci mai degrabă asemenea unui curator de muzeu. Căci un oraş este asemeni unui muzeu. Un oraş este un muzeu, un muzeu în continuă schimbare şi transformare.  Transformarea sa trebuie însă direcţionată spre păstrarea valorilor sale. Acest lucru îl văd şi îl admir în oraşul Sibiu, iar evident meritul nu-i revine exclusiv primarului şi organizatorilor, ci şi locuitorilor care i-au sprijinit eforturile. Nu cred să existe locuitor al oraşului care să nu fie mândru de Sibiu şi de activităţile culturale care au loc. Aşa cum spunea un bun prieten, „Sibiu FITS me” (Sibiul mi se potriveste!)… Aşadar, vă aşteptăm la festivalul de acum şi la cele ce vor urma si sper din tot sufletul ca proiecte culturale similare să fie puse în viață şi la Târgovişte. Vacanţă plăcută!