COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: OAMENII DE IERI AI TÂRGOVIȘTEI

 

            Ion Heliade-Rădulescu şi începuturile şcolii naţionale

 

      De o preţuire naţională deosebită s-a bucurat Ion Heliade-Rădulescu, care a fost un scriitor, filolog şi om politic român, membru fondator al Academiei Române şi primul său preşedinte, a contribuit decisiv la consolidarea literaturii române moderne, considerat cel mai important ctitor din cultura română prepaşoptistă.

Cu prilejul centenarului naşterii, în semn de înaltă consideraţie, în 1902, târgoviştenii i-au ridicat pe bulevardul oraşului o statuie de marmură, creaţie a sculptorului Frederic Stork. Astăzi monumentul este amplasat în scuarul Primăriei. Îi poartă numele: biblioteca judeţului, o societate literară, un liceu, o stradă etc. şi este menţionat în Enciclopedia oraşului Târgovişte. La nivel naţional, pe 9 iunie 1935, s-a dezvelit în faţa Universităţii din Bucureşti un monument în marmură.

 

Este necesar să facem precizarea că, pe lângă cele arătate şi apreciate mai sus, în legătură cu activitatea lui Ion Eliade Radulescu putem evidenţia că s-a implicat cu o contribuţie benefică la dezvoltarea acţiunilor de început ale şcolii cu predare în limba română, ca institutor şi editor, când în Ţara Românească, până în 1818, limba folosită în cadrul procesului de educaţie era, în general, cea greacă.  În acest timp, la Şcoala de la „Sfântul Sava”, din iniţiativa lui Gheorghe Lazăr, învăţământul a început să se facă în limba română la toate nivelele. La cursuri, dascălul patriot Gheorghe Lazăr căuta să trezească în inimile elevilor săi sentimente patriotice, le insufla acestora respect faţă de trecutul istoric al poporului român.

Ion Eliade Rădulescu devine, în 1818, elevul lui Gheorghe Lazăr, iar în 1822, după retragerea acestuia, îi va urma la conducerea Şcolii de la „Sfântul Sava”, devenind, până in anul 1829, continuator al operei lui Gh. Lazăr privind dezvoltarea învăţământului naţional. În acestă perioadă a predat mai multe discipline de învăţământ, printre care matematici şi gramatică. Analizând predarea matematicii prin prizma celor trei discipline aritmetică, geometrie şi trigonometrie s-a constatat că au fost predate la început de Gh. Lazăr elevilor săi. Ulterior însă a cedat fostului său elev, Ion Eliade Rădulescu, aritmetica şi geometria, iar el a rămas să predea numai trigonometria. Se susţine că Ion Eliade Rădulescu a predat geometria după manuscrisul lui Gheorghe Lazăr, care era o traducere făcută de acesta după lucrările germanului Christian Wolff.   Din această analiză se poate concluziona că primele discipline matematice care au fost predate în limba română au fost aritmetica, geometria şi trigonometria, iar primii profesori care au realizat acest lucru au fost Gh. Lazăr şi Ion Eliade Rădulescu, Această prioritate se poate extinde şi asupra obiectelor de învăţământ istorie, filosofie, geografie etc. predate de acestia.

Din iniţiativa lui Ion Heliade-Rădulescu şi a lui Dinicu Golescu, apare în 1827 Societatea literară, care promova ideile iluministe, contribuind hotărâtor prin demersul lor la dezvoltarea limbii şi culturii poporului român, prin publicarea de gazete, înfiinţarea unui teatru naţional, publicarea de traduceri şi de opere originale în limba română şi prin răspândirea şi dezvoltarea şcolii româneşti , făcând posibilă apariţia primelor manuale şcolare în limba română,

Până la 1828, în istoricul gramaticilor vechi descriptive şi normative ale limbii române au fost descoperite zece lucrări, sub formă de manuscrise sau cărţi tipărite în limba română sau alte limbi, dar primul tratat important al gramaticii limbii române a fost publicat de către Ion Heliade-Rădulescu  la Sibiu, în 1828. Ideile din prefaţă promovează simplificarea alfabetului chirilic care circula la acea vreme, necesitatea adoptării principiului fonetic şi necesitatea împrumuturilor din alte limbi care să fie însă adaptate la scrierea limbii române, modernizarea limbii prin integrarea ei în familia limbilor romanice, realizarea acestui deziderat făcându-se într-un mod organizat, prin înfiinţarea unor academii care să editeze dicţionare şi să normeze limba literară. El devine un reformator în domeniul limbii române,

Prima lucrare de matematică din Ţara Românească tipărită în româneşte este o traducere a lui Eliade, purtând următorul titlu: Aritmetica lui I.B. Francoeur. Tradusă şi pusă în lucrare în Şcoala naţională din Sf. Sava de I. Eliad, Bucureşti, 1832, în tipografia lui Eliad. Era o aritmetică pentru învăţământul secundar – mediu.  Pentru câteva detalii asupra acestei aritmetici tradusă după Francoeur, am apelat la cele relatate în lucrarea lui George St. Andonie, Istoria matematicii în România, ( Editura Ştiinţifică, 1965):  „Cartea conţine 128 de pagini, cu formatul 20×12,5 cm. în afară de cîteva date şi probleme privind măsurile vechi existente la noi în acel timp, ca stînjenul, ocaua şi leul vechi, restul lucrării este o traducere exactă după Francoeur. Cartea este tipărită cu chirilice simplificate (adică este redus numărul de litere chirilice). Eliade a tipărit cu mare grijă cartea. Semnele matematice sunt bine alese, fracţiile ordinare bine aranjate, exponenţii corect  puşi. Ca terminologie matematică, Eliade foloseşte termeni care sînt în uz. şi în prezent. De exemplu, avem: adunare, scădere, înmulţire, împărţire, putere, rădăcină, dobândă, sumă, număr concret, abstract, plus, minus, pozitiv, negativ, ecuaţie, regulă de trei  etc. Cartea are patru capitole şi anume: cap. I, numere, cele patru operaţii cu probele lor şi proprietăţi ale numerelor; cap. II, fracţii ordinare, fracţii zecimale, fracţii complexe, aproximaţii; cap. III, puteri, rădăcini pătrate şi cubice; cap. IV, rapoarte, proporţii, regula de trei, tovărăşii, dobînzi, scont, progresii şi logaritmi”.

Eliade Rădulescu foloseşte în lucrarea sa şi terminologie matematică, dată la o parte ulterior, fiindcă nu a rezistat evoluţiei limbii române în trecerea anilor. Dăm ca exemplu pe „frîngere”, întrebuinţat de el pentru „fracţie”. Deşi Eliade a păstrat mulţi termeni tehnici şi matematici introduşi de predecesorul său Gheorghe Lazăr, fixarea terminologiei tehnice şi ştiinţifice în limba română i-a dat, în general, mult de gândit.

Eliade Rădulescu, către sfîrşitul anului 1828, întors de la Sibiu la Bucureşti, instalează o tipografie chiar în locul unde locuise Gh. Lazăr, în Bucureşti. În această tipografie Eliade a tipărit fel de fel de traduceri, scrieri originale şi manuale didactice necesare dezvoltării şcolii româneşti. În tipografia sa, Eliade a tipărit mai târziu o traducere făcută de Petrache Poenaru după Geometria lui Legendre, cu următorul titlu: Elemente de geometrie după Legendre, tipărită cu cheltuială din casa Schoalelor naţionale pentru scholar, ce urmează acest curs în Colegiul din Sf. Sava, Bucureşti, 1837. Era prima geometrie tipărită în limba română.

 

Am scris rândurile de mai sus pentru a ajuta pe cei interesaţi să-şi amintească de „oamenii de ieri” ai oraşului nostru, ce au activat cu rezultate deosebite la începuturile învăţământului românesc. Aș fi mulțumit dacă cei ce îl prezintă pe Ion Eliade Rădulescu ar pomeni pe scurt şi despre această activitate, cu care ne mândrim şi care, după părerea mea,  nu eram obişnuiţi să-l cităm sau să-l amintim.

Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu și un spirit mereu tânăr…