COSMOSUL DIN NOI – Ioan N. RADU: DICŢIONARELE ROMÂNEŞTI DE ASTRONAUTICĂ

       N.R.  Comunicare  susținută joi, 16 octombrie 2014, la Academia Română…

 

 

Comunicarea pe care o propun se referă la scoaterea la lumină a unor valoroase lucrări, de natură să evidenţieze preocupările cercetătorilor din ţara noastră  în domeniul astronauticii.

 

În principiu, astronautica şi-a individualizat propiul statut ştiinţifico-tehnic în primele două decenii ale secolului al XX-lea, prin difuzarea realizărilor teoretice sau practice ale unor savanţi din diferite ţări. După lansarea primilor sateliţi artificiali al Pământului, astronautica a devenit o activitate multidisciplinară cu mari posibilitaţi de studiere şi  depozitare a unor autentice noţiuni şi date specifice.  Aceasta a sugerat prezentarea şi explicarea termenilor specifici într-un dicţionar propriu disciplinei astronautica și care poate completa bibliografia dicţionarelor româneşti într-unul din cele mai noi şi captivante domenii de cunoaştere a naturii înconjurătoare şi de folosire a sa spre binele  oamenilor.

 

În ţara noastră, după unele informaţii, ar exista două astfel de lucrări care au apărut în edituri cunoscute, cu mari posibilităţi de popularizare şi difuzare în rândurile pasionaţilor de astronautică.

O primă lucrarea, intitulată  Dicţionar de astronomie şi astronautică,  apărută la Editura ştiinţifică şi enciclopedică, în anul 1977, sub coordonarea generală a prof. dr. doc. Călin Popovici, sprijinit de un colectiv de autori specializaţi pe anumite domenii: dr. George Stănilă, dr. Emilia Ţifrea şi conf. dr. ing. Florin Zăgănescu, iar revizia ştiinţifică asigurată de conf. dr. Ieronim Mihăilă şi prof. dr. ing. Nicolae Patraulea, membru corespondent  al Academiei Române, s-a bucurat de o distribuire naţională. Dicţionarul, care are o prezentare grafică frumoasă şi o tehnoredactare pe măsură, conţine 439 de pagini, 190 de figuri și 31 de tabele.

În Cuvânt inainte, semnat de prof. dr. doc. Călin Popovici, se arăta: „Actualul „Dicţionar de astronomie şi astronautică” este primul de acest gen care apare în limba română. Principalul său scop este de a deschide calea către o înţelegere mai justă a progresului acestor ştiinţe şi a termenilor aferenţi, oferind jaloane de reper celor care, într-un fel sau altul, vin în contact pentru prima oară cu ei şi punând la dispoziţia celor interesaţi o introducere în aprofundarea lor.”  De asemenea, se arăta că: „Astronomia, una din cele mai vechi ştiinţe, a cunoscut în ultimele decenii o dezvoltare de-a dreptul spectaculoasă, prin noi descoperiri şi prin noi mijloace de cercetare a universului. Beneficiind de ajutorul rachetelor şi sateliţilor artificiali, radioastronomia şi astronomia spaţială au lărgit considerabil posibilităţile de cercetare, făcînd accesibil întregul spectru al radiaţiilor electromagnetice şi corpusculare purtătoare de informaţii preţioase asupra obiectelor şi fenomenelor cereşti.”

Astfel, astronomia şi astronautica apar ca strîns înrudite, cu toate că astronautica are un pronunţat caracter tehnic şi, totodată, multidisciplinar, fiind dezvoltată în colaborare cu alte ştiinţe, cărora le oferă posibilităţi de investigare eficace.  Dată fiind înrudirea astronomiei şi astronauticii, cu toate deosebirile specifice, ele au fost cuprinse în cadrul aceluiaşi dicţionar enciclopedic, autorii căutând să depăşească unele dificultăţi inerente legate de acestea.

Autorii scriu că: „Ponderea relativ mică acordată astronomiei în învăţămînt în perioada respectivă, dar şi actuală, perioadă de largă răspîndire a noilor descoperiri ale astronomiei şi astronauticii, creează necesitatea unui instrument accesibil maselor largi de cititori. Un astfel de instrument este acest dicţionar, care, pe lângă definirea corespunzătoare a noţiunilor de specialitate, conţine şi o dezvoltare enciclopedică a lor, cu caracter de introducere în domeniul pe care unii  cititori ar dori să-1 adâncească.  Dată fiind importanţa lor în eşafodarea generală a acestor ştiinţe, se pune un accent deosebit pe tratarea termenilor complecşi, fundamentali, completată uneori cu schiţe şi tabele. În centrul atenţiei autorilor a stat corectitudinea informaţiei, întrucât lipsa instruirii astronomice generale face ca în literatura de popularizare să se strecoare unele erori generatoare de confuzii”.

 

Fiecare articol începe prin definirea noţiunii, urmată de eventuale sinonime şi continuă cu o dezvoltare a cărei extindere este dictată de importanţa termenului respectiv. Pentru înlesnirea unei priviri sintetice, s-a considerat necesară concentrarea unor informaţii privind o anumită categorie de obiecte cereşti, de fenomene, de vehicule spaţiale etc. (ex. stele, planete, asteroizi, sateliţi artificiali, zboruri spaţiale, rachete spaţiale) în tabele sintetice, la care se operează trimiteri.   Schiţele, desenele şi schemele introduse au rolul de a spori gradul de accesibilitate al textului.  În lucrare sînt cuprinse şi scurte informaţii biografice privind unele personalităţi – de la savanţi de frunte la astronauţi – din domeniul astronomiei şi astronauticii, a căror selecţie a fost dictată de consideraţii foarte diferite, date fiind preocupările lor diverse.

       A doua lucrare de acest gen, cu titlul Dicţionar de astronautică, a fost elaborată de colectivul de autori D. Andreescu, Gh. Diaconescu, E. Şerbănescu şi a apărut la Editura Albatros din Bucureşti, în anul 1983, bucurându-se de o răspândire ce a corespuns cerinţelor cititorilor.  Lucrarea are 518 pagini şi nu există fotografii, schiţe, desene, scheme şi tabele care introduse ar fi avut rolul de a spori gradul de accesibilitate al textului.

.Lucrarea începe cu o Notă de autor, nesemnată şi care afirmă că: „Dicţionarul de astronautică oferă astfel un răspuns imediat la problemele de bază ale activităţilor cosmice, teoretice si practice, cu accent pe înţelesul actual al noţiunilor considerate, definite tot mai cuprinzător”. În continuare se arată: „S-a urmărit colectarea fondului principal terminologic astronautic prin prezentarea sa selectivă, reţinându-se numai ceea ce priveşte direct  domeniul explorărilor spaţiale.”

Programele cosmice îşi găsesc locul cuvenit în dicţionar, iar succesiunea lor poate fi reconstituită cu uşurinţă. De asemenea, domeniile ştiinţifice, tehnice şi de aplicaţii ale astronauticii sunt dezvoltate în mod corespunzător, indicându-se programele şi obiectele cosmice reprezentative.

În volum sunt incluse toate obiectele cosmice lansate iu spaţiu în perioada 4 octombrie 1957 – decembrie 1981, sateliţii artificiali ai Pământului, nave cosmice pilotate, staţii orbitale locuibile, staţii automate interplanetare ş.a.  De asemenea, sunt înserate multe biografii ale unor personalităţi care şi-au impus numele în astronautică, precum şi ale cosmonauţilor sovietici si astronauţilor americani sau ale altor cosmonauţi care au participat la programe spaţiale mixte, ca de exemplu românul D. D. Prunariu.     Alţi termeni principali se referă la programele de explorare sistematică a Terrei, a atmosferei sale şi a spaţiului periterestru, a Soarelui, Lunii şi a altor planete. Tratarea acestora se încheie cu indicarea programelor respective şi a obiectelor cosmice utilizate.

În mod similar se procedează pentru identificarea şi asocierea programelor de cercetare ştiinţifice şi de aplicaţii susţinute cu diferite serii de obiecte cosmice şi în cazul altor termeni cum ar fi: biologie, astronomie, geofizică, meteorologie, geodezie, fizică, chimie sau, într-o altă ordine: telecomunicaţii, metalurgie, aeronautică, navigaţie, teledetectie, oceanografie. Adăugarea cuvintelor „satelitar”, „cosmic” sau „spaţial” este menită să precizeze că în dicţionar se fac referiri numai la aspecte ale noţiunii respective, implicate de efectuarea din cosmos a cercetărilor sau activităţilor considerate, folosindu-se pentru aceasta obiecte cosmice anume destinate şi metode specifice astronauticii.  In dicţionar s-a rezervat spaţiu, îndreptăţit, unor companii internaţionale şi experienţe importante efectuate prin mijlocirea tehnicii spaţiale, unele de interes ştiinţific, altele destinate scopurilor practice.  Alţi termeni descriu direcţiile prioritare ale efortului spaţial din etapele considerate, momentele marcante care au determinat constituirea unor noi ramuri ale ştiinţei, cum sunt: astronomia satelitară, geofizica spaţială, geodezia cosmică etc.

În urma investigaţilor noastre s-a constatat că au apărut și alte două lucrări cu această destinaţie, care nu s-au bucurat de o prezentare şi difuzare de amploare.

Pentru prezentarea acestor dicţionare de astronautică încercăm să arătăm că la începutul anului şcolar 1968-1969 se înfiinţează prima Societate cu profil de „astronautică” din ţara noastră, a elevilor şi profesorilor de la Liceul nr.2 din Târgovişte, Societatea s-a dorit să funcţioneze la nivelul activităţilor extraşcolare din licee şi facultăţi.

 

Un rol important, ca iniţiator şi prim organizator, l-a avut academicianul Elie  Carafoli (foto), care,  prin personalitatea sa, înlătură o serie de „neînţelegeri de naturi diferite ”, privind apariţia societăţii cu antrenantele activităţi: editarea revistei Astronautica şi introducerea  rachetomodelismului în ţara noastră.

 

 Pe lângă aceste activităţi practice, se organizau cercetări  la nivelul posibilităţilor membrilor săi şi sesiuni de referate şi comunicări, toate sub egida „Şcoala şi Cosmosul”, marcând efortul depus de târgovişteni în domeniul popularizării astronauticii.

O propunere îndelung dezbătută a fost elaborarea de către elevi şi profesori a unui Dicţionar având ca temă cosmosul. Lucrarea, pe care o  considerăm ca fiind primul Dicţionar de astronautică din ţara noastră, a fost tipărită la Tipografia Târgovişte şi  a apărut în două volume, ca numere ale revistei Astronautica:

1. “Dicţionar de astronautică”, volumul 1 (A-L), în 1974;

2. “Dicţionar de astronautică”, volumul 2 (L-X), în 1975.

 

Pentru o mai bună susţinere a acestei priorităţi, vom reda pasaje din articolul Câteva gânduri despre „Dicţionarul de astronautică”, semnat de prof. univ. dr. Florica Dumitrescu-Niculescu ( Universitatea Bucureşti ), in  revista Astronautica nr, 1-2, 1983.  Articolul, în preambul, prezintă o frumoasă descriere a activităţii prof. univ. dr. Florica Dumitrescu, realizată de prof. Petre Gheorghe Bârlea. În material se afirmă că aceasta a susţinut la o sesiune stiinţifică a Universitaţii „Al. I. Cuza” din Iaşi comunicarea „Dicţionar de cuvinte recente “, unde s-a făcut un valoros studiu asupra terminologiei astronautice în limba romînă. (v. Analele Universităţii “Al. I. Cuza” din Iaşi 1982-1983, III e. p. 37-44).

 

„Acesta, afirmă autoarea, a fost iniţiat şi coordonat de entuziastul profesor Ioan N. Ra­du, ajutat de un colectiv de îndrumare şi de un colectiv de redactare şi selecţionare alcă­tuit în special din elevi (dacă am numărat bine, 23 !), la care s-au adăugat patru profesori (Ilinca Radu, Lucian Grigorescu, Lucian Penescu, Valeriu Stroescu), un student (Eugen Datculescu) şi un subinginer (Victor Donoiu).”

 

Dicţionarul, scris în limba română,  este editat la 30 de ani de la apariţia, în 1974, a primului Dicţionar de astronautică din ţara noastră şi constituie o noutate in bibliografia românească de specialitate.  La vremea respectivă, „Mic dicţionar enciclopedic de astronautică” era onorat de prefaţa Cosmonautului român Dumitru Dorin Prunariu, din care extragem câteva pasaje:   „În acest dictionar numărul de termeni – titlu a ajuns la aproape 3500, faţă de 1340, de la prima ediţie.   Sunt date câteva sute de definiţii, până la dimensiunile unor articole de revistă, există o bogată ilustrare, care cuprinde circa 250 de imagini explicative (faţă de 98, câte avea ediţia din 1974) ale unor noţiuni discutate.

S-au revizuit unele definiţii vechi, au fost imbogăţite şi aduse la zi altele, au fost incluse multe informaţii noi privind realizările din România, evident, încadrate în evoluţia internaţională a domeniului.  Toate acestea au presupus un mare efort de culegere a datelor din lucrările de specialitate (dicţionare, istorii, tratate ştiinţifice, enciclopedii, publicaţii periodice) din ţară şi din străinătate. Efortul a fost cu atât mai vizibil, cu cât colectivul de redacţie a fost foarte tânăr.”

Comunicarea s-a dorit a evidenţia preocuparea colectivelor de pasionaţi în elaborarea şi apariţilor dicţionarelor de astronautică din ţara noastră. De asemenea,  am dorit și aşezarea dicţionarelor de astronautică apărute în ţara noastră în ordine cronologică, pentru o mai bună înţelegere a evoluţiei astronauticii naţionale.

Domnul profesor IOAN N. RADU e singurul campion mondial din istoria Târgoviștei, un pasionat cercetător în domeniul astronauticii, autorul unui număr impresionant de lucrări în domeniu și un spirit mereu tânăr…