Oameni care ne marchează evoluția… Există momente în viață când, aflându-ne la intersecția unui sfârșit de drum cu începutul altuia, simțim nevoia să facem un bilanț al etapei care tocmai a trecut, pentru a găsi resursele necesare evoluției. Adesea, în acest proces, devenim nostalgici, analizăm clipele devenite amintiri, alteori descoperim în noi forțe nebănuite… Nu în ultimul rând ne aducem aminte de oamenii care ne-au ghidat la un moment dat pașii în acest parcurs individual.
Personal voi păstra vii în memorie imaginile câtorva profesori care și-au pus amprenta asupra a ceea ce sunt acum. În anii premergători liceului pașii mi-au fost observați și călăuziți de un dascăl de o mare candoare sufletească… Dirigintele din acei ani m-a convins că sensibilitatea nu este un defect cum deseori am auzit în jurul meu, ci un potențial de creație, îndemnându-mă, prin aprecierile dumnealui, să scriu și să-mi dezvolt latura artistică… Inconștient, cred că atunci am pășit către artă . Mai apoi altcineva m-a făcut să-mi îndrept privirea către prietenia fără frontiere, către depășirea limitelor convenționale sau ale propriei persoane, realizând că o limbă străină se poate preda cu pasiune și învăța cu ușurință, fără frustrări.
În anii de liceu un pedagog tânăr mi-a sugerat, prin metodele de predare, că este bine să-mi pun întrebări cu privire la ceea ce aud, citesc, văd, dezvoltându-mi astfel gândirea critică, structurată, în care analiza joacă un rol fundamental, renunțând astfel la învățatul „pe dinafară”. Tot aici am descoperit o cale deosebită de a asimila economia, predată cu amuzament și exemple edificatoare de cel care m-a invitat mai târziu să fac primii pași în gazetăria virtuală.
E greu să selectezi când ai atâția dascăli remarcabili, dar au existat și situații unice precum cea în care unul dintre profesori nu mi-a aplicat corecția pe care o meritam, ci și-a exprimat dezamăgirea că este nevoit să mă certe pentru boacăna făcută. „Cearta” aceea a fost cea care, de fapt, mi-a mângâiat sufletul. Nu pot să-l dau uitării pe cel care, prin libertatea acordată, mi-a transmis că arta nu se naște doar din talent și din dragostea de frumos, ci mai ales dintr-o imaginație neîntemnițată..
Sunt mulți cei cărora aș vrea să le mulțumesc în aceste clipe, nu pentru că și-au făcut datoria , ci mai ales pentru că mi-au zidit amintiri inestimabile.
Vă mulțumesc….
ERICA OPREA a fost (deja) elevă în clasa a XII-a C, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…
Facebook
WhatsApp
TikTok
