CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA: CĂLĂTORI

„Numai schimbarea este statornică.”   – Schopenhauer

Omul simte nevoia, adesea, să realizeze comparații: se compară cu ceilalți, compară situații, obiecte, persoane, principii, am zice chiar că-și trăiește viața și-și construiește opțiunile relativ, fără să fie conștient că o face.

Câteodată se oprește din drumul său haotic, pentru câteva clipe doar, și privește în urmă… încearcă să-l găsească pe cel care a fost în trecut în sinele său actual, se compară cu stadiile sale anterioare, rămânând surprins. Sentimentele ce se nasc sunt felurite: se poate confrunta cu dezamăgire, scârbă, mulțumire, nostalgie, milă, încântare sau poate constata că nu se mai recunoaște deloc, află că s-a pierdut, bucată cu bucată, pe drumul lui, luând de la fiecare om întâlnit câte ceva, cedând tot ce a fost cândva al său. Alteori se poate vedea îmbogățit, șlefuit de fiecare experiență și întâlnire, fixat în timp de un lucru creat, de o amprentă lăsată undeva, pe ceva sau pe cineva, care-l va purta în lume și în ani fără să știe. Suntem prinși unul de altul, suflete de clipe, visuri de regrete, oameni de conștiințele altor oameni, fire într-o rețea cu noduri foarte strânse.

Putem crede că am rămas neschimbați, că lucrurile au rămas la fel pentru că noi alegem să le facem la fel, însă ne transformăm în fiecare moment și numai pentru faptul că ochii ce ne privesc se schimbă, văd altfel, se închid sau culeg prima rază de soare. Suntem constanți doar pe parcursul unei clipe, într-un context și lângă niște oameni, la cea mai mică vibrație declanșându-se o metamorfoză ireversibilă, ca semn al existenței.

Suntem călători care schimbă perpetuu trenuri, mereu altele și mereu în alte gări, trenuri care merg într-un singur sens, trenuri care nu se opresc. Ne întâlnim, trecem unii pe lângă alții, ne ciocnim violent, ne îmbrațișăm și uneori ne vedem în altă gară, însă ne spunem de fiecare dată adio, prin gânduri mute, fără să știm și să vrem, căci la următoarea întrevedere vom fi cu totul alții.

Nu ne mai leagă de noi, cei din trecut, decât un trup și niște amintiri distorsionate…

ERICA OPREA a învățat la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște, e proaspătă studentă la UNAP – București și are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune această imagine transcendentă…