Dacă mă uit dincolo de impulsurile electorale și cele de PR, dincolo de încercările, mai mult sau mai puțin obraznice, de a fura din show-ul și strălucirea celei ce bifează o super performanță în tenis, văd și înțeleg o nevoie a societății în care trăim: românii nu au – în afară de sport – un teritoriu al efortului comun. Fiecare pe pielea lui, spuneam în copilărie! E din ce în ce mai puțin acel ceva ce ne unește și sunt prea multe lucruri care ne dezbină. Între aceste granitțe nu există un confort psihologic și nici economic pentru un proiect comun, pentru a ridica orice…
Există însă în noi, intuiesc, o mică pornire spre un exercițiu civic și emoțional comun. Tenisul este azi același fotbal care ne-a scos în trecut în stradă. Simona Halep devine, fără voia ei, pretextul pentru un murmur național. Sunt conștient că există multă ipocrizie și un mare elan de a ne arunca pe cocoașa de imagine ivită doar la zile mari. Dar pe oamenii simpli (există și pătura asta, nu?) încep să-i privesc cu indulgență. Cu ce alt proiect comun să rezoneze, la ce alt personaj să vibreze? Pe cine să susțină și chiar să îmbrățișeze ca model, fără ca mai apoi să nu guste dezamăgirea? Din partea mea, mai ales după ce am fost dojenit de cineva pe Facebook, toți avem voie la #haisimona!
Dar să nu-mi spuneți mie că greșesc, când spun că e o nevoie uriașă în piață de mai mult, de ceva constant, nepornit din instict sau din emoție, care să ne facă să spunem și să lucrăm împreună. Avem azi o cauză comună. Dar mâine?
La final o vorbă mare: Sângele apă nu se face. Dar cred că e o problemă și atunci când nu coagulează.
BOGDAN CIUCLARU este un încă un tânăr jurnalist, om de radio, lucrează la EUROPA FM și este, peste toate, absolvent de CARABELLA…
Facebook
WhatsApp
TikTok
