Ion Roiban este unul dintre puținii artiști pe care cel mai ades îl poți găsi numai în lucrările lui. Ion Roiban este un artist cameleon, un artist ce își ,,ascunde” cu grație biografia în operă, în lucrul început și dus întotdeauna la capăt cu orice risc. Ion Roiban este nu doar un artist harnic și introvertit, el își prelungește firesc și dezinvolt viața în lucrările sale, prelungire ce își lasă simțită prezența prin… ascundere.
Ion Roiban își lasă cu nonșalanță trăirile în propriile lucrări, în selva perpetuă și de nesfârșit ce ,,naște” din viziunile și culorile sale. Ion Roiban este un artist selvatic și sălbatic, este de asemenea artistul care își caută și își grăbește sălbăticirea violent și virulent cu fiecare lucrare sau expunere pe care le propune publicului.
Ion Roiban nu are decât viziuni, sau nu așa cum fiecare artist spune (crede) că are. Ion Roiban are de la început și până la sfârșit suflet, privire și o mână harnică ce se lasă condusă cu siguranță pe paletă, pe pânză. Aproape nici o lucrare semnată Ion Roiban nu se poate ,,așeza” în cadrul delimitat sau nu al pânzei, majoritatea lucrărilor lui având tendința să evadeze, să se reverse și să inunde locul unde sunt expuse. Lucrările lui Ion Roiban dezvăluie în același timp luxurianța, tendința subiectului expus de a-și acapara spațiul din proxima apropiere și de a evada din el, de a se amplifica și multiplica la nesfârșit.
Ion Roiban practică și propune o artă invazivă bine strunită și zugrăvită de artist. Nu este adept al aridului, al lucrului la obiect, la temă. În lucrările lui Ion Roiban tema, de cele mai multe ori, este uitată, pierdută pe drum voit și asta pentru că artistul însuși devine prizonierul (ne)declarat al tematicii și subiectelor sale.
Ion Roiban este un artist care… merge încet și la sigur, este un artist motivat în permanență de poezia indusă de trăirile proprii. Peisajele și portretele semnate Ion Roiban pot fi scrise, descrise, povestite, zugrăvite în cuvinte mai mult sau mai puțin alese și toate au fluența și coerența literaturii bine scrisă. Niciun moment creativ al lui Ion Roiban nu are loc, nu se petrece fără prezența cuvintelor. Nicio lucrare a lui Ion Roiban nu se lasă numai privită. Tot ce a creat Ion Roiban în pictură îți cere, te conjură să adaugi cuvinte, să le amplifici cu propriile stări și povești.
Ion Roiban propune permanent o rețetă, o rețetă proprie bine dozată, de asumare și trăire a libertății creatoare. Toate acestea nu presupun izbăvire sau evadare ci, în primul rând, asumarea până la capăt a tuturor greutăților ce implică starea de libertate, de căutare permanentă și asiduă a ei. Ion Roiban a spus într-un interviu că pentru domnia sa ,, prea târziu s-a făcut prea devreme”. Frumos și, în aparență trist, dar fără să facă uz sau abuz de subtilitate, Ion Roiban ne-a transmis de fapt că niciodată nu e prea târziu pentru a te bucura devreme de artă, de arta asumată ca mod de viață. Cu alte cuvinte pentru fiecare artist vine vremea trăirii stării de …prea târziu, de părăsire a bâjbâielii începutului.
Ion Roiban a trecut de mult de stările și emoțiile începutului asumându-și artistic viața, trăind și stăpânind condiția de artist liber și, în același timp, eliberator. Ion Roiban este artistul care a îmbrățișat și și-a asumat nesiguranța artistului înlocuindu-și cu grație condiția de om și atât. A lăsat să apară, să se nască acel anume artist, Ion Roiban, artist transformat în rob desăvârșit al temelor sale picturale și existențiale.