„… poetul, ca și soldatul,.. mărșăluia…”- colaj după Nichita Stănescu
Despre Ion Iancu Vale, despre poetul Ion Iancu Vale, se poate spune cu ușurință că este un poet, un om sau un personaj în aparență labil și care refuză să se înscrie, să se așeze în vreunul dintre tiparele literar umane cunoscute sau impuse.
De asemenea despre Ion Iancu Vale se mai poate spune și că este o… noțiune, o stare artistică, o stare construită vizibil pe o evidentă analogie militaro-războinică. Așa cum avangarda unei armate pregătește intrarea acesteia în acțiune, așa și Ion Iancu Vale, prin poezia practicată(!?) și-a făcut intrarea în literatură subminând, la propriu, structurile artistice ale acelui moment.
Ion Iancu Vale și-a permis sau impus să fie o bombă cu explozie întârziată, nu (mai) avea timp și nicidecum răbdare. Ion Iancu Vale a pariat pe imediat, pe revoluție, o revoluție începută pe picioare, continuată în marș mai mult sau mai puțin forțat și nu a părăsit niciodată aceste stări dimpotrivă amplificându-le continuu.
A te apropia de poezia lui Ion Iancu Vale implică desigur o serie de calități apropiate de cele ale autorului, cum ar fi: forță, combativitate, curaj și luciditate. Poezia scrisă (trăită) de Ion Iancu Vale a avut de la început un caracter „partizan” și o misiune clară de a distruge formele expresive oficiale și perimate ale vremii, precum și de a impune (cu reușite uneori) altele noi, cu toate că ceea ce scria Ion Iancu Vale avea încă de la începuturi în chiar gustul public de atunci, dușmani puternici, calificați și, bineînțeles, motivați.
Asta desigur că nu a oprit fermentul exploziv și creator al poetului, al poeziei lui Ion Iancu Vale. Adevărat poet, artist al vremurilor lui cu bune și cu rele, iubitor disperat de poezie și de boemă, Ion Iancu Vale și-a condus mai departe stările poetice pe drumul cel bun, benefic și neabătut al fericitei inspirații poetico-artistice.
Un drum, o cale deloc ușoare, deloc stabile sau stabilizatoare pentru poetul Ion Iancu Vale, poet pe alocuri damnat. Altfel, Ion Iancu Vale este unul dintre autorii care nu se lasă copleșiți, învinși de probleme și care continuă supărat și abrupt irumperea noului, a noutății poetice pe care o practică, pregătind în permanență terenul pentru o nouă revoltă, pentru noul însuși, stări care pentru Ion Iancu Vale nu sunt deseori nimic mai mult decât mijloace de distrugere, substanțe cu mare putere metaforico-explozivă.
În forma ei extremă, poezia scrisă de Ion Iancu Vale aplică, conștient sau nu, una dintre formulele manifest ale lui Tristan Tzara „antiarta pentru antiartă!”. De aici se vede, rezultă, că nu atât căutarea noului (cu atât mai puțin descoperirea lui) constituie esența esențelor poeziei lui Ion Iancu Vale ci pur și simplu descoperim un poet care trăiește și simte poezia ca firesc al trăirii, al viețuirii proprii și personale. Nimic personalizat, nimic gratuit în poezia lui Ion Iancu Vale! O continuă prezență în tranșeele vieții prin intermediul și cu ajutorul poeziei!
Ion Iancu Vale a fost, este și va rămâne un reper poetic hiperbiografizat, magnetic și vulcanic deseori, în peisajul literar contemporan.
Facebook
WhatsApp
TikTok
