LA ZIUA TA
Dă-mi, dar, durerea ta
S-o port
S-o duc târziu cu mine-n lume…
Mai dă-mi oftatul tău
Să-l strig
Să-mi fie ţipătul sortit anume…
Dă-mi, dar, plînsetul tău
Să-i cânt
De dor, să-şi piardă din asprime…
Dă-mi sufletul de vrei, în dar,
Să-l netezesc de cute-ntunecate.
Să-l pun să înflorească-n toamnă iar
Şi-n primăvară, golit de păcate
Ţi-l voi întoarce grabnic îndărăt.
Ţie, te voi reda spălat de toate.
Oftat, durere, ţipăt, plânset, rău,
Le iau cu mine. Vei uita de toate….