AMERICA LA NOI ACASĂ – Dana NEACȘU: In memoriam

 

-Mickey, yes, darling…
-Dana… ( recunosc vocea )

-Da, iubiţel…

-Te-am căutat.

-Știu.

-Mă ocolești.

-Nu.

-Ti-am lăsat mesaje la birou.

-Le-am primit.

-Nu ai răspuns.

-Le-ai lăsat noaptea.

-Dar nu știu unde să te găsesc.

-Și ce mai faci?

-Avem întâlnirea de 25 de ani.

-Douăzecișicinci de ani de când am terminat dreptul…

-Da, vii? Eu nu vreau să vin. Am fost data trecută și…

-Când e?

-…și nu m-am simțit bine de loc. Am stat…

-Pe ce dată e?

-…la masă cu Muscal…

-Pe ce dată e?

-Pe 20 iunie.

-Păcat. Eu plec în concediu peste ocean pe 27.

-Ai vrea să vii?

-Sigur.

-Cu cine-ai vorbit?

-Cu Laura, cu Maria, cu Diana, cu tine, cu Mih…

-Laura n-a venit data trecută. De ce să te duci? Să vezi colegii realizaţi? Cu familie, casă, copii…

(ascult)

-Dar, și tu ai familie, casă, copii…

(zâmbesc)

-Ar fi frumos.

-Tu cunoști un Andrei Z.?

-Sigur…

-De unde?

-(Zâmbesc – mă gândesc)  De prin multe părţi.

-De unde?

-Tatăl lui era un jurist. Andrei era foarte mândru de el. Îmi arăta carţile lui… Eram cu ei…

-A introdus dreptul comparat la noi… Cu cine?

-Nu-mi amintesc, dar el nu era cel mai intersant din grup.

-Erai la cenaclu.

-Poate.

-Și cine era mai intersant? (aud nume)

-Poate Popovici?

-El se ocupă de pescuit acum.

-Pescuit? El scria.

-La un canal despre pescuit…

-Spune-mi despre marea mea iubire Cristian L.!

-Mare de când?

-Mare cât a durat.

-În ce an eram?

-Nu știu, dar prietenul lui te plăcea foarte mult. Am ieşit la un bar, la Șosea, într-o seară. Toți patru…

-Atâția oameni mă plăceau… Aflu de-abia cum… De când n-am mai vorbit noi?

-Nu-mi amintesc… (mint)

-Eu mi-amintesc… De când a murit mama ta… (greșit)

-Te rog…

-Tu știi unde sunt eu acum?

-Sigur… Felicitări.

-Nu te-am sunat să mă feliciţi. Doar sa-ţi spun că l-am înlocuit pe iubițelu’ prietenul tău…

(tac)

-E foarte bine aici.

-Ce-ți face băiatul?

-Bine, a crescut.

-E de vârsta lui Zoe.

-Și-l aminteşte Zoe?

-Da. Când o doare stomacul o masez și-i spun „burtică gâgâlice” cum a învăţat-o el când eram o dată în taxi și lui Zoe i s-a făcut rău.

-Ea are numai note bune la școală?

-Da…

-Și cea mică?

-Cea mică e foarte talentată. Are un simţ artistic de mă sperie.

-De mică?

-Da.

-Tu răspunzi la telefon?

-Sigur.

-De ce-ai zis Mickey, la început?

-Pentru că telefonul e stricat şi nu văd numărul care mă sună. Așteptam să aud ceva de la Mickey. Ei sunt plecaţi în vacanță pentru o săptămână.

-Și tu ce faci?

-Muncă… Încerc să termin corectatul la două articole.

-Despre ce?

-(Mă gândesc)  Jurisprudence…Nimic interesant.. (mint)

-Unde sunt ai tăi?

-La schi…

-Unde?

-Whistler…

-E frumos acolo?

-Le  place…

-E foarte bine unde  sunt  eu acum…  A fost foarte greu pâna am ajuns aici…

-Dar de Claudiu mai știi ceva?

-Claudiu și mai cum?

-Claudiu… Vroia să se facă dentist. Dacă am fi fost în America aș fi putut să fiu acuzată de viol cu un minor.

-Cum minor?

-El n-avea 18 și noi eram în anul trei… Deci eu aveam 20 de ani. Sau aproape… Cred…

-Nu cred că era minor, și apoi noi eram în București. Nu în America…

(Îmi sună mobilul..)

-Scuză-mă, e Mickey.

-Să te sun mai târziu?

-Sigur…

-Unde?

-Unde vrei…

-Dar nu știu alt număr.

-Sună-mă aici… Te pup.

-Când?

-Într-o oră?

-O să răspunzi?

-Sigur…

-Te sun.

-Trebuie să plec. Te pup…

-Te sun…

 

DANA  NEACȘU este doctor în filosofie, lector de drept la COLUMBIA LAW SCHOOL, din New York, profesor adjunct la BARNARD COLLEGE – Columbia University, dar și dâmbovițeană de pe malurile Ialomiței…